A trecut repede vremea... Mai ieri eram un țânc și îi admiram, nu pe cei deștepți, talentați, buni ori frumoși ci, pe cei mai mari și mai puternici decât mine. Îmi doream să ajung ca ei. Și chiar să-i depășesc! Mi-a trebuit o viață să înțeleg. Acum mă compătimesc pentru mintea mea de-atunci. Și mi-e milă de atotputernicii din jurul meu. Sărmanii... habar nu au că au rămas doar niște țânci!