Neîncrederea are ceva vetust, fad, anost și insipid, are irizări de fastidios și iridescențe de spleen, ar trebui schimbat ceva în sensurile ei multiple, nu este convingătoare și nici atractivă, pune presiune pe omul care o acceptă necondiționat și benevol.
Potențialul ei este diminuat de lipsa energiei, căci neîncrederea face din entuziasmul mereu proaspăt și puber un moșneag vizitat des de boli.
Încrederea circulă în oameni sub forma empatiei, energia ei benefică stârnește entuziasmul, care-și montează aripi cu care vizitează fericirea capricioasă ce este conștientă de efectele ei prodigioase asupra omului.
Încrederea crede că toți oamenii sunt buni, că cei răi au suferit accidente, însă se pot însănătoși cu transfuzie de lumină, reorientându-se înspre bunătate.
Dacă în realitate ar exista un singur loc în care să se adune 0-urile, acestea ar deschide în ea interstiții în care se prefigurează neantul, care este un nimic ce posedă formă și arie, chiar dacă în ele se încuibează vacuitatea.
0-urile ar roade viscerele realității, care ar supura a morbiditate, maladiv și patologic, și este utilă implicarea spiritului divin pentru a însănătoși realitatea, bandajând-o cu eoni.