A trecut Ziua Franței și nu am scris ce doream. Căderea Bastiliei care a marcat pe 14 iulie 1789 evenimentul îmi aduce aminte de ce îi spunea tatăl lui Steinhardt fiului când a ieșit din pușcărie:"nu te bucura prea mult, ai ieșit dintr-o închisoare mică în una mai mare!" Cei 40000 revoluționari francezi furioși care nu au ajuns la un acord cu Bernard-René Jordan de Launay, guvernatorul fortăreței, au schimbat istoria și regimul vechi. Demolarea fortăreței a început pe 16 iulie la inițiativa lui Palloy, un antreprenor privat, iar pietrele din construcție au fost folosite, în mare parte, pentru construirea unui pod peste Sena, Pont de la Concorde. Podul către "noua lume atee" care l-a decapitat pe Ludovic al XVI-lea, făcătorul SUA cu flota franceză! Pe atunci SUA nu era o mare putere, abia ieșise de sub colonialismul britanic! Revoluția franceză avea să ducă la răsturnarea unei ordini mondiale cu ajutorul masoneriei și elitei din umbră. Nimeni nu se gândea atunci că tocmai din abolirea monarhiei de către revoluționari se va naște imperiul lui Napoleon! Cam asta e democrația după revoluții, cea care schimbă lumea la comandă! Știm ce isprăvi a făcut împăratul Napoleon Bonaparte, un efect al revoluției franceze.