despre etica onoarei

Onoarea este aspectul unei înalte conduite etice.
Consider că este o onoare să fii util patriei realizând lucruri importante, necesare profesiunii conform pregătirii.
Majoritatea oamenilor servește patria în mai multe feluri, in mod onorabil, construiește o casă, sădește pomi, plantează flori, dă naștere la copii să crească natalitatea, performează într-un sistem în planul evoluției.
Exclud din textul meu pe cei josnici de la periferia societății care nu fac altceva decât infracțiuni.
Fiind util, onorant românul dovedește respectul față de Țară dar și față de sine și de semeni, integritatea psihică se reflectă integral în etica onoarei.
Controlul discernământului îl poate acomoda pe om cu orice poate genera inteligență sau o înțelepciune aparte, specială.
Cheia morală a onoarei este credința în divinitate care nu se degradează niciodată, care nu discriminează pe nimeni.
Ansamblul societății românești funcționează și se dezvoltă pe temelia etică a onoarei, impunătoare multiformă, multicoloră, sonoră precum o grădină paradisiacă.
Inițial onoarea trebuie observată, simțită în natură , care fără tăgadă sau îndoială răspunde întotdeauna așteptărilor, chiar dacă parțial Toamna moare, Primăvara renaște și mai spectaculoasă și mai bogată.
Onoarea este pentru conștiință un simț precum văzul, mirosul, auzul, pipăitul, își are sediul în inimă, unde guvernează iubirea, ambele sunt aspecte care i-au civilizat pe oameni prin cele două virtuți; politețea și morala.
Exercițiul suveran al onoarei este etica, nu lasă niciodată omul pradă urii, revoltei, furiei oarbe, lasă întotdeauna impresia că totul decurge fenomenal de bine.
În lumina onoarei precum în cea a nemuririi, există două instanțe- Credința și Dumnezeu, respectiv Universul.
Oamenii civilizați nu pot accepta faptul că trebuie să trăiască într-un mediu lipsit de onoare și morală, pentru că sunt două forme de fericire și împlinire.
Onoarea este certitudinea că omul se află la locul potrivit pentru a putea evolua, reprezintă identitatea profundă a fiecărui individ civilizat, este aspectul inconfundabil al integrității eticii .
Onoarea este un fenomen al universului și al divinității, ambele sisteme își respectă creația cu onoare, și mai presus de toate servesc umanitatea.
Lipsa onoarei sau inerția ei ar face să dispară definitiv din conștiința mentalului colectiv speranța, viața ar deveni insuportabilă.