Expresivismul nu trebuie confundat cu expresionismul, chiar dacă ambele sunt curente ale sistemului de gândire, ale inteligenței spirituale și emoționale.
Expresivismul în metaetică este o teorie a limbajului moral, emoțional, susține că expresiile morale se folosesc pentru a reprezenta fapte despre stările psihologie ale unor personaje.
Expresivismul de regulă este explicativ luându-se în considerare un obiect sau un subiect, astfel ca expresiile propozițiile, să aibă valoare de adevăr.
Ca și principiu, expresivismul, combate subiectivismul negativ, de pildă o expresie poate fi citită pe față, poate fi înțeleasă printr-un gest, printr-o atitudine, vorbind ca atare, de situație descriptivă.
Ansamblul proceselor afective- emoții, sentimente, pasiuni, dispoziții, sunt reunite sub numele de afectivitate, respectiv expresivitate, care constă în capacitatea de exteriorizare în fața celor din familie, a celor din jur.
Manifestarea proceselor afective se realizează cu ajutorul expresiilor emoționale, care sunt de mai multe feluri- mimica, pantomimica, schimbarea vocii, vasoconstricția, vasodilatația, modificarea compoziției pielii- ( înroșire, paliditate˝), modificarea privirii, - (lacrimi, înroșire, întunecare).
Expresiile emoționale se subordonează stărilor afective, dând naștere la conduita emoțională - expresivistă.
Expresivitatea îndeplinește roluri importante în relaționarea omului cu cei din jur, printre care; comunicarea, respectiv vocea clară, hotărâtă, vocea tremurată, incoerența în limbaj, bâlbâiala, - contagierea, rolul de influențare a celorlalți, rolul de auto reglare, rolul de catharsis, care implică accentuarea sau diminuarea stărilor afective.
Expresivitatea emoțională nu este doar o stare individuală ci și una socială, fiecare om având un rol, o misiune de îndeplinit în societate.