Intotdeauna am crezut ca fluxul vietii fiecarui om depinde,inevitabil, de nivelul sau intelectual.Prin "Asteptati Intelepciunea.(...)Numai Ea poate aduce inimilor bucurii.", Ombladon nu a reusit decat sa-mi consolideze convingerea.Continuu sa cred in asta si refuz, cu obstinatie, ideea existentei unei "inteligente afective",a unei ghidari emotionale,oricat de multe tratate de psihologie as citi.
Nu stiu altii cum sunt,dar eu ma declar o victima indoctrinata a propriilor afecte. Imi consuma vlaga cu veleitati de insecte miriapode.Si ma simt captiva intr-un adevarat proces de fagocitoza,in care sentimentele joaca supremul rol de anticorpi,incercand scabros sa elimine Raul...
Ma tenteaza dulcea abulie,ca efect al afundarii sinaptice in vicii de tot felul,dar realizez ca platesc,deja,un pret mult prea scump pentru pacatul de a poseda o constiinta hiperdezvoltata,ce comploteaza pervers cu un organ cardiaco-revolutionar.
Ma cuprinde un fior rece odata cu ideea ce-mi trece prin minte:in cazul meu,dictonul sa fie valabil in varianta ?!
Imposibil! Simturile actioneaza letal asupra mea! Incerc sa distrug flagelul afectiv printr-un gen de mantra ce releva rafinamentul maturizarii intelectuale. Insa,concluzionez, amar, ca sunt inca departe de a ma metamorfoza intr-o opresiva ideologica a emotiilor,conformandu-ma,din nou,cu explicatia perfid-sufragica a varstei adolescentei-FATIDICA VARSTA A ADOLESCENTEI !