Colegul meu de școală Boris Druță m-a îndemnat să-mi amintesc câteva crâmpeie din copilăria și adolescența mea la Căzănești și Telenești în Basarabia. Prima localitate se află în lunca Răutului.

Era pe la 1959. Diminețile le petreceam cu copiii vecini în drum lângă fântâna lui Rubanovici, unde Mircea, fiul tractoristului, mai mare dacât noi cu vre-o 5 ani și nu prea silitor la carte ne învăța ce este un satelit artificial al Pământului. Era capabil să arunce pietricele mici și netede din lunca Răutului la înălțimi atât de mari, încât nu le mai vedeam. Am înțeles, că tot așa e și cu sateliții artificiali ai Pământului.

Foarte des diminețile pe drumul de lângă Rubanovici trecea țiganul cu căruța și strângea haine vechi sau cărpe, strigînd de departe : "La terfe! La terfe!" . În vre-o cîteva rânduri ne-a fost frică să ne întâlnim cu țiganul și o tuleam din drum când venea mai aproape. Mai apoi, însă am înțeles, că era bătrân, foarte cuminte și dădea în schimbul hainelor învechite fluierașe din argilă arsă, pe care le numeam țuriece. Astfel, am prins la curaj și într-una din vizitele țiganului am schimbat un costum aproape nou și cât se poate de bun al tatălui pe două țuruiece. Treaba s-a descoperit abea când veni ziua să mergem cu toată familia la un concert la club, lucru care se întâmpla mai rar pe la noi mai ales din cauza, că părinții erau vesnic ocupați. S-au sucit părinții, s-au învărtit și nu au mai găsit costumul, astfel că am întârziat la concert. Cum să le treacă în cap, că țiganul îl îmbrăcase, iar tatălui nu-i rămânea să facă altceva decât să fluiere din țuruiac?

Altă dată, țiganul scăpase din car o bucată de gazetă, în care scria cu litere, pe care nu le înțelegea nimeni din cei patru sau cinci copii, care ne jucam în drum. Am luat gazeta ceea, și am stat mai mult de o oră, încercând să înțelegem ceva. Unele litere le cunoșteam îndată: A, B, C, E, H, K, M, O, P, X, Y, însă cele mai simple cuvinte nu se legau în ceva inteligibil.

A venit mama de la școală, și ne-a spus, că scrie românește, iar gazeta se numea "Timpul". Ne-a mai citit din ea, astfel încât am înțeles cât se poate de ușor rostul literelor necunoscute, însă după aceea ne-a spus, că tot nu are sens să o păstrăm, întrucât
1) nu vom avea ce să citim în românește
2) s-ar putea să ne fie mai bine și nouă și tatei, mai ales, să nu citim asemenea gazete.


Aveam pe atunci de la 3 la 5 ani: Ileana, Valeriu, Leonid, Tolică și subsemnatul, iar Mircea fu nevoit să meargă în acea zi la scoală, unde fu oprit să-și pregătească lecțiile pentru a doua zi.
Îi invit pe căzăneșteni, dar și pe chițcăneni, sau toți țăranii din raionul Telenești să-mi scrie fie pe acest site, fie, la
http://www.kruiz-gaina.narod.ru, dar în românește. Aici veți găsi o carte de vizitatori la

GLASNOST

Apropo, acest site este consacrat muzicii rock, dar întrucât protagonistul este din Căzănești, oricine din această localitate, sau orice persoană, bine intenționată, poate să scrie în orice limbă pe acest site.

(va urma)


Bibliografie. O carte ca multe altele, care conține referințe la câteva personalități din Căzănești este "Personalități orheiene" de Andrei Calcea. După mine, o carte mult mai bine documentată, decât cele ale a lui Boris Druță, Andrei Calcea și amintirile acestea sumare este "Comuna Căzănești. Monografia satelor Căzănești și Vadul-Leca", Chișinău-Orhei, Editura LABIRINT, 2002 de Valentin Golub și Tudor Golub.