agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2005 .



erori la patapievici
essay [ ]
palavrajeala la noica

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [www ]

2007-08-17  | [This text should be read in romana]    | 



erori la patapievici - pălăvrăjeală la noica: în cele ce urmează voi face câteva considerații asupra școlii de la păltiniș și asupra unor cunoștințe (mai ales științifice) ale domnului patapievici. încep cu noica: citez din carte(a) de înțelepciune:: „Dumnezeu nu poate face un bolovan pe care să nu fie în stare a-l ridica, dar oamenii pun pe lume lucruri mai puternice decât ei...“. tot în legătură cu acest subiect, noica notează că „acesta este unul dintre paradoxurile formulate în evul mediu“. atât! opinia mea este că, a ridica înseamnă a depărta un obiect de un altul (de exemplu a depărta un bolovan de terra). ori a construi cel mai mare bolovan ar însemna să aduni întreaga materie (din univers) întru o grămadă., și, de la ce să o mai depărtezi?! nonsensul nu este totuna cu paradoxul. iar dacă Dzeu ar construi doi bolovani la fel de mari și i-ar depărta unul de altul, fiind astfel atât atotputernic și totodată neatotputernic, aceasta ar reprezenta o propoziție cu o valoare de adevăr de 50%., ceea ce în cadrul logicii fuzzy e (foarte) valabil. doar în cadrul logicii aristoteliene această stare de lucruri (paradoxală) nu este permisă (printr-o axiomă impusă de aristotel). în fond un pahar poate fi jumătate gol când e practic (și totodată!) jumătate plin. în fapt întrebarea de mai sus sună astfel: se poate face ceea ce nu se poate face? ori, o astfel de întrebare fără sens poate fi pusă și fără implicarea divinului.
în opinia mea noica nu e decât un mediocru care bate câmpi bătuți mult mai bine acum vreo 2500 de ani și care folosește vechea și săraca logică aristoteliană- mai există și alte logici. la ăst capitol moisil l-ar fi băgat la buzunarul de la spate. să nu zic dos.
la rândul său și domnul patapievici filozofează cu greșeli, când științific aiurea și pe ideile altora, când pe subiecte precum bășcălia la români și bârfa-n tramvai. iată întru argumentare câteva exemple (citez din „note despre omul recent“ articol apărut în „orizont“ nr.3, din 17.3.2000 timișoara):
1. “în privința lucrurilor care ne leagă sau ne îndepărtează de Dumnezeu, logica nu ne duce nicăieri, deși ne ghidează permanent. de ce logica nu este identică cu gramatica?“ ...“faptul că aceste două tipuri de ordine nu pot fi reduse unul la celălalt face imposibilă cunoașterea absolută“. fals. logica fuzzy este izomorfă cu gramatica, dar că ambele nu pot decât aproxima realitatea, asta e altceva! probabil că patapievici se referă la logica aristoteliană. cam asta afirma și noica: „în fond ușa e închisă sau deschisă“. închisă etanș? sau încuiată? l-aș întreba: o ușă de submarin închisă e tot una cu o ușă din zăbrele(,) încuiată? pentru cine e închisă pentru păsări, pentru microbi, pentru razele gama, ori pentru neutrino. logica fuzzy poate fi așezată oricât de bine pe limbaj. nu se poate afirma ceva ce nu poate fi cuprins de logica fuzzy. ceea ce nu se poate afirma despre logica aristoteliană. gândirea impusă de aristotel cu această logică binar de saracă, e un mare dezastru adus omenirii. "nici un filosof nu a făcut niciodată nimic"- aici are dreptate cioran.
2. tot în revista amintită (se) mai întreabă dl. patapievici „de ce constanta structurii fine are exact valoarea 1/137“... constanta adimensională a structurii fine nu are exact valoarea 1/137, ci 1/137,036... lipsesc zecimale. și atunci dl. patapievici ar fi trebuit să (se) întrebe de ce constanta are valoarea pe care o are. întrebare pe care ar fi putut s-o pună pentru oricare dintre cele vreo 48 de constante ale naturii., dar altfel sună dacă arunci pe masă chestii despre care ești mai sigur că mulți n-au auzit. și, ce-ar zice dl. patapievici dacă ar afla că constanta structurii fine nu ar fi constantă? cum se reconsideră în urma măsurătorilor unor fizicieni și a unor noi ipoteze cosmologice.
3. dl. patapievici constată (în articolul amintit) că are dreptate filosoful koyre când susține că știința modernă a redus tri-dimensionalitatea spațiului anticilor la una singură; în orice direcție am privi există doar una: infinitul. și că această stare de lucruri ar fi distrugătoare; ni s-a luat totul; nu mai rămâne nimic de făcut. să nu știe dl. patapievici că și dimensiunile spațiului tridimensional au aceleași proprietăți. de izotropie o fi auzit cu siguranță- căci nu cred că doar vocabular are. n-o fi lungimea mai brează decât lățimea și chiar dacă am măsura înălțimea în inches feets pe pace că tot de aceeași categorie cu celelalte două dimensiuni e. și apoi la ce ne-ar servi simetria la rotații și translații? dacă se aplică o rotație de 90 de grade și se dă din orizontală în verticală, din ox în oy, adică din lungime în lățime, oare să nu mai fie același lucru? ei aș! sunt sigur că domnul patapievici a auzit de teoriile super-corzilor și de m-teorii în care se abordează spații cu 26, 11 sau 10 dimensiuni unde dimensiunile diferă între ele prin faptul că unele sunt curbate și infime față de cele pe care le percepem noi. ce să mai vorbim de spațiu-timp 4-dimensional, sau kaluza klein 5-dimensional. cu alte cuvinte abia în cosmologia modernă apar dimensiuni de categorii diferite, ceea ce la antici nu a fost cazul. în plus, mai trebuie observat că rămân de analizat structuri și proprietăți ale acestor mulțimi: unde nu era gogu în deșert, pierdut., și analiza nisipul. ca structură; înspre munte granulele de nisip erau mai mari și de-aia a luat-o înspre partea opusă; spre mare probabil. iar cu cardinalul infiniturilor e și mai dificil. ar trebui să știi, nu o mulțime, ci chiar mai multe mulțimi (și despre mulțimi): continuitate, compac(t)itate, acumulare, mărginire, fractal, cardinal... salutări de la georg ferdinand ludwig philipp cantor.
4. într-un articol din cartea „cerul văzut prin lentilă“ patapievici substituie comparația islamism-creștinism prin comparația între omotetie și fractal. și exemplifică prin diferențele între ele după cum urmează: fractalul, bazându-se pe autoasemănare, corespunde asemănării lui Dzeu cu Isus (și cu omul). pe când omotetia nu e decât o întindere plus o rotire. ca la praștie. ideea e frumoasă, dar greșită; părerile avizate afirmă că islamismul derivă tot din creștinism, în sensul că mahomed și continuatorii lui au copiat legile creștinismului interpretându-le doar mai drastic. iar creștinismul se cam impusese la acea vreme mai ales prin spațiul mecca-starurilor.
5. o altă scăpare a domnului patapievici în cartea amintită mai sus îmi pare următoarea: „propun ca gen proxim 2 definiții“. în opinia mea gen proxim înseamnă o definiție. cea mai apropiată. numai una! mie îmi sună ca-n bancul cu ceaușescu: ... io le răspund prin 2 cuvinte, ex clus.
6. iată ce mai constată patapievici în eseul „oamenii de știință și bîrfa“ din cartea „cerul văzut prin lentilă“ referindu-se la constatările prof. antropolog robin dunbar: „Pentru un primat de dimensiunile noastre, noi avem un creier cam de șase ori mai mare decît ar fi de așteptat. Explicația tradițională a acestei fericite anomalii spune că noi posedăm creiere mari pentru că avem de rezolvat probleme dificile atunci cînd ne procurăm hrana. Contra acestei teze, aș spune eu, pledează faptul că nu s-a observat o sporire a volumului creierului la populațiile fostelor țări comuniste.“ părerea mea este că 70 de ani (ba chiar 7000 de ani) reprezintă fix un fleac pentru evoluție? ei bine, chiar dacă ați contraargumenta că din text nu se înțelege clar dacă remarca „aș spune eu“ e tot a lui robin dunbar, sau a lui patapievici, tot n-ar conta prea mult, pentru că dacă aberația ar apaține profesorului dunbar, patapievici ar trebui să(-i) sancționeze prostia. căci, dacă nu, prostia îi aparține.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!