agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-05 | [This text should be read in romana] |
A apărut Grăsana - Fat pig a lui Neil Labute, tradusă de către Adrian Buz, bibliotecar și redactor de revistă, regizată de către Mircea Cornișteanu, în scenografia Liei Dogaru. Și nu la sala mare a Teatrului Național craiovean, ci în sala mai intimă. Adică în sala mică. Are un nume frumos - Amza Pellea. Friguroasă, gălăgioasă în așteptare. Ca o burtă plină cu liceeni. Prilej să îmi sară prejudecata în lobul parietal. Cum că și de data asta va fi solicitant să le ignor foiala, gesemeala sau celalalte care se practică la film și aiurea în spații publice.
Se practică gândul, în loc de spectacol. Sau înainte. Deci: cât de grăsană să mai fie Raluca Păun, îmi zic. Tot văzând-o prin parcuri, îmi pare din ce în ce mai agilă, mai puÈ›in pufoasă. Cât de sprinten Marian Politic, anchilozat într-o vreme în emisiuni tv plicticoase. Ce va mai urla corpul lui Cosmin Rădescu, de altfel atletic È™i limbut, cel puÈ›in când e vorba de Mercutio hip-hop-izat. Cât de sfrijit-cocotă, cât de "jeannie" Petra Zurba. Alte curiozități sau anticipări încerc să nu am. Să nu mor ca o pisică. Plus: cine anticipează trăieÈ™te anticiparea mai degrabă decât întâmplarea anticipată, È™tii tu. Cum È™i că dezavantajul de fi aÈ™ezat în rândul prim este să nu te poÈ›i suci en toute liberté după cum simÈ›i fluxul textului È™i pe cel al oralizării È™i corporalizării lui. Ai putea deveni mai pretenÈ›ios de atât, ai putea jena, mai ales că lumina bate È™i pe tine, atât de aproape eÈ™ti. DeÈ™i "e o grămadă de spaÈ›iu pentru noi toÈ›i, oamenii", chit că suntem "tehnician operator deÈ™euri" sau "specialist în cuvinte tipărite", precum Helen, buricul grăsan al piesei, al scenei. sau doar "lipicioÈ™i", "cu frică de diferenÈ›e pentru că vedem în ele ceea ce am putea deveni, ceea ce e la un pas de noi", cum ne anunță, târzior È™i declamator-cinic, într-un puseu monologal de sinceră profunzime, Carter. Iubitor de frumos, căci estet al baschetului, al trândăvelii la locul de muncă, al formelor femeieÈ™ti îngrijite la sală, al prieteniilor duplicitare, bref - buric al existenÈ›ei proprii, superficiale. Dar atinse cândva de Thomas Morus. ÃŽnsă mai mereu de către alt Tom, amicul Tom, căruia Cosmin Rădescu îi dă un comic involuntar delicios, atunci când nu sucombă în sensibilul unei îndrăgostiri ce ignoră cerinÈ›ele tipizate ale socialului. AÈ™adar nu îndrăgostirea de Jeannie, contabila fit a momentului, pe care Tom doar obiÈ™nuia să o frecventeze È™i altfel decât la serviciu. Ci îndrăgostirea de bibliotecara "rotofeie, durdulie, masivă" È™i împăcată cu sine Helen, devianta de la norme, un soi de surplus nedorit, de cantitate sub care calitatea nu mai importă. ÃŽndrăgostire ca un puseu de autonomie față de prejudecăți. ÃŽndrăgostire consumată mai mereu în regim de tête-à -tête care să nege contextul. ÃŽndrăgostire sucombată finalmente în necesitatea lui Tom de a-È™i menÈ›ine apartenenÈ›a la È™i refugiul în grup. Necesitate a cărei recunoaÈ™tere patetică din final nu rezolvă conflictul decât aparent È™i doar din perspectiva intrigii poveÈ™tii din text. ÃŽn care poate e vorba mai puÈ›in despre îndrăgostire, platonian sau post-modernist, cât despre denunÈ›area lui politically correctness în relaÈ›ionările dintre oameni. Dar ce urmăreÈ™te să declare textul e lesne de aflat chiar de la Neil Labute, dacă se citeÈ™te broÈ™ura pe care o vând plasatoarele tunse aÈ™a scurt È™i cu un "sssssst" antirumoare aÈ™a decis. E deci lesne de confruntat apoi cu interpretările date în cronicile nervos-newyorkeze ale piesei. Poate cronică: un soi de reiterare non-molieriană È™i non-pantagruelică a lui de ce mănâncă oamenii, de nerezolvat prin simplul apel la "mănânc ca să trăiesc" versus "trăiesc ca să mănânc"; patru personaje din care vorbesc patru feluri de oameni-funcÈ›ie, trei mai funcÈ›ie decât a patra; mcdonald's fără miros de mcdonald's; "lăbar desăvârÈ™it", "căcănar", "mănânc mult când sunt stresată", "È™i eu fac aÈ™a" urlat din public - capacitatea de empatizare a adolescenÈ›ilor e uriașă-, "căcănar"; frig, decor minimalist, dar proiecÈ›ii generoase; jazz lila pentru scena clasică a cinei romantice; culise la un moment dat zgomotoase, taxate prin chicoteli aproape la fel de zgomotoase de către aceiaÈ™i adolescenÈ›i; două doamne grăitor de grăitoare în dreapta mâinilor mele cu mănuÈ™i; râsete în sistem forceps ale unui galant domn din rândul trei; È™erpuirea pe tocuri stilet a Petrei Zurba; Shaquille O'Neal transformat involuntar în Shaquille O'Kil de către în acel moment buful Marian Politic - prilej de râset cascadă nu doar pentru cei de pe scaune; gândul la cum ar fi sunat râsetul tău în fix acele momente. Gândul la cum n-ai spune despre Raluca Păun, despre progresele jocului său. Sau la ce ai zice printre filosofeli pe marginea textului sau a È™otronului de pe scenă, un bun digestiv. La ce aÈ›i spune despre umorul durduliei versus umorul lui Labute. Despre vocea ei încostumată colorat, despre lacrimile ei finale. Gândul la cât aÈ›i aplauda. Pe tine te voi întreba, când vei apuca să vezi. Chit că nu vei ieÈ™i de acolo într-o Craiovă la fel de grăsană. Se poartă mârÈ›oagele cât odihnim caii. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy