(330)


Tremiterile bibliogragice se găsesc la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.txt

După obținerea hibridului maimuță-zeu, geneticienii annunnaki au avut încă o problemă: produsul obținut era mult prea performant, el îmbinând potențialul nativ al maimuței cu capacitatea cerebrală creativă enormă a zeilor. Astfel ființe precum Ghilgameș despre care se cunoaște cu precizie că dețineau un potențial debordant, i-au pus pe gânduri pe specialiștii în genetică.

Ideea de a reduce adaptabilitatea omului la mediu a fost acceptată și s-a dovedit cea mai ușor de pus în practică. Astfel ființa omenească și-a pierdut blana, și odată cu ea imensele capabilități de orientare, integrare și adaptare. A primit în schimb un aspect superior, evoluat, atrăgător, prezentabil, derivat din designul mult mai agreabil al pielii curate, plăcute la vedere, și cu funcționalități drastic împuținate.

(206,364) "Dar, în cele din urmă a fost făcut și omul perfect - cel numit de Enki, Adapa, de Biblie Adam, de oamenii de știință Homo sapiens. Această ființă era foarte asemănătoare zeilor iar un text merge chiar mai departe și spune că zeița mamă Ninhursag a dăruit creaturii sale omul, o piele ca pielea zeilor - o piele lucioasă lipsită de păr, complet diferită de cea a părosului om maimuță."

(Geneza 27,11) " Iacov a răspuns mamei sale: Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc."


Firul de păr minuscul, subțire, neînsemnat are caracteristici surprinzătoare niciodată luate în seamă. Element de protecție, de podoabă și servant destoinic în situații de criză crește drept, ondulat sau cârlionțat, modest sau rebel, fără veleități sau trufie. Împodobește cu măreție scalpul și conferă ființei umane distincție și personalitate, forță și abilitate sau dimpotrivă ocupă toată pielea și își face loc chiar în cele mai ascunse pliuri și firide ale organismului. Firul de păr este un produs local ca autonomie nutritivă, iar ca element de interfață între corp și mediu se dovedește un instrument de rang înalt. De lungimi diferite și culori alese, firele de păr luate în ansamblu se constituie în cunoscuta blană care protejează ființa de frig sau se zbârlește răzlețit și cu puteri nebănuite la intemperii sau primejdii.

Aspru sau catifelat moale sau drept și țepos, scurt sau în stare să atingă și să întreacă lungimea corpului purtător, firul de păr se încarcă cu energie electrostatică din atmosferă pe care o drenează în organism echilibrându-i potențialul bioelectric. Dimpotrivă, dacă organismul trece prin situații de criză sau panică firele de păr se zbârlesc și emit semnale de alertă. În cazuri limită, se atinge chiar pragul de catastrofă când firele de păr încărunțesc brusc. Emițător și receptor electric fiecare fir de păr este parte dintr-un amplu sistem de antene de care organismul viu se folosește pentru a intermedia conduita ființei cu semenii și ambiantul.

Mândre până la imfatuare de podoaba lor păroasă animalele își îngrijesc cu grijă părul menținându-l curat, elastic, funcțional după fiecare năpârlire. Aliat devotat al individului părul îi poartă și îi reprezintă mentalitatea și năravurile, îi trădează identitatea și apucăturile, îi marchează particularitățile și temperamentul.

Element de podoabă sau de metaforă firul de păr are proprietăți mecanice, dielectrice, higroscopice. Considerat de medicină ca vegetație dependentă de epidermă, părul crește în decursul vieții individului și pentru a-și manifesta autonomia, continuă să o facă și după ce decesul proprietarului său este consemnat.

(1 Samuel 14,45) "Poporul a zis lui Saul: Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta." Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte."

(1 Samuel 16,11) "Apoi Samuel a zis lui Isai: Aceștia sunt toți fiii tăi?". Și el a răspuns: A mai rămas cel mai tânăr, dar paște oile. Atunci Samuel a zis lui Isai: Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă până nu va veni aici. Isai a trimes să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: Scoală-te, și unge-l, căci el este! Samuel a luat cornul cu untdelemn, și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea și în cele următoare. Samuel s-a sculat, și s-a dus la Rama. Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; și a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul."

(Matei10,30) " Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți; voi sunteti mai de preț decât multe vrăbii."

Părul exprimă și reprezintă starea de sănătate locală și generală a organismului și contribuie la păstrarea și reabilitarea ei. Are ciclul specific și diferențiat de apariție, dezvoltare și dispariție.

(Leviticul 13,25) "Dacă părul din pată s-a făcut alb, și ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră."

(Leviticul 13,30) "Dacă pare mai adâncă decât pielea și are păr gălbui și subțire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă.”

(Leviticul 13,31) " Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea, și n-are păr negru, să închidă șapte zile (carantină n.a.) pe cel cu rana de râie la cap."

(Leviticul 13,37) "Dacă i se pare că râia a stătut pe loc, și că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat, și preotul să-l declare curat."

Prin culoarea și existența sa părul dă indicii precise asupra vârstei și sănătății individului. Pe deplin integrat și solidar cu organismul gazdă, părul este deprins să-și exprime atașamentul cu truda stăpânului nădușind solidar sau să fâlfăie nepăsător și mândru în adierea brizei sau a vântului în clipele de extaz.

Relația firului de păr cu posesorul său nu este întotdeauna cea mai fericită. Unele fire de păr își duc viața în tihnă neștiute și ne deranjate. Altele dimpotrivă sunt urmărite cu insistență, tunse, rase, pensate, depilate sau smulse din rădăcină, căci lumea le-a uitat rostul și rangul împărătesc. Ne numărate de nimeni vreodată, mici, subțiri și anonime, firele de păr nu se constituie în prejudiciu decât când din cauze încă necunoscute se solidarizează în protestul alopeciei și își lasă stăpânul chel, pleșuv ca un bostan, spân, sau cu versanții pubieni dezgoliți a neputință sau resemnare. Nu întâmplător patima depilării pubiene s-a descoperit și se practică în zonele decăzute demografic.

Trăind în anonimat sau dimpotrivă personalizate prin denumiri onorabile sau triviale firele de păr își comunică fără putință de confuzie rolul și rostul în împărăție: gene, sprâncene, floci, puf, tuleie, mustăți, zulufi, freză, favoriți, barbă, cosițe, șuviță, meșă, creastă, coamă, coadă, blană. De oriunde ar fi smuls sau căzut, firul de păr nu își leapădă identitatea împărătească unică și își revendică oricând descendența, prin ADN.

Firul de păr are o viață uneori lungă alteori agitată și scurtă, pe care o trăiește împărătește, cu cinste și demnitate iar când își simte sfârșitul aproape renunță, se desprinde și cade rușinat sau rușinos. Ce poate fi mai neplăcut decât un fir de păr căzut în lapte, supă, ajuns pe limbă sau oprit în cerul gurii, după un sărut prospectiv și avântat, poposit pe reverul impecabil al redingotei, sau atârnând pe haine. Din contră capată valoare sentimentală unică, în șuvița din medalionul iubitei sau iubitului.

O mângâiere declanșează starea de alint și răsfăț, la câini și pisici sau la cai, fără deosebire. Nimeni nu e în stare să refuze o mângâiere aducătoare de liniște și tandrețe. Tot așa între oameni încă dăinuie obiceiul ancestral al dezmierdărilor cu care ne înfiorăm reciproc în momentele bine dozate ale flirtului sau preludiului.

După milenii de observații fizicienii au descoperit afinitățile părului la energia electrostatică sau la umiditate, fără deosebire de specie, rasă, rang. Tehnologiile regăsesc noi și noi valențe și utilități ale firului de păr. Firele prelevate din coada de cal sunt destinate arcușurilor de vioara, barometrele cu fir de păr femeiesc sunt cele mai sensibile la starea sufletească a vremii. Părul de cămilă servea la armarea cărămizilor de construcție. Stofele cele mai fine sunt astăzi cele din păr de cămilă sau din lână de oaie.

Blana animalelor cu milioane de fire de păr, adevărate aparate de emisie recepție, le conferă acestora facultățile recunoscute de orientare și supraviețuire la calamități, dar mai ales le țin în solidaritate cu semenii sub taina sincronicității. Animalele care trăiesc în mediul lor natural, își cultivă aceste calități și nu se rătăcesc, își găsesc cu ușurință culcușurile, vizuinele, bârlogurile, își procură hrana, se apără de atacuri sau le evită, suferă sau se bucură. Nimic nu le scapă însă de invidia oamenilor care le vânează pentru a le deposeda de tehnica de superclasa. Omul le jupoaie fără milă și le tăbăcește blana fiindcă așa înțelege el să elimine concurența.

Înconjurat de blana sa păroasă, animalul este blindat, protejat, aparat și informat din toate părțile precum este pământul de vegetație. Fără pilozități omul are netezime de deșert saharian care tânjește neștiutor la vremurile apuse, sub bătaia arșiței și intemperiilor.

Semnalele captate din mediu de antenele filiforme se agregă și se transmit creierului care le clasifică, le citește și le decodifică, le procesează și le retransmite. Vietățile se informează astfel reciproc la bucurie, pericol, catastrofă. Experiența dobândită devine bun de patrimoniu, de larg consum, nimeni nu pretinde drept de autor sau taxă de timbru.

Ca antenă receptoare părul sporește potențialul omenesc peste limitele imaginației. Cazul lui Samson este cel mai cunoscut și nu e un produs al fanteziei:

(Judecatori 16,5) “ Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, și i-au zis: Înduplecă-l, și află de unde-i vine puterea lui cea mare și cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm și să-l slăbim, și-ți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint. Dalila a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde-ți vine puterea ta cea mare, și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit. Samson i-a zis: Dacă aș fi legat cu șapte funii noi, cari să nu fie uscate încă, aș slăbi și aș fi ca orice alt om. Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei șapte funii noi, neuscate încă. Și ea l-a legat cu funiile acestea. Iar niște oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta Samson! Și el a rupt funiile, cum se rupe o ață de câlți când se atinge de foc. Și astfel n-au știut de unde-i venea puterea. Dalila a zis lui Samson: Vezi, ți-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: Dacă aș fi legat cu funii noi, cari să nu fi fost întrebuințate niciodată, aș slăbi și aș fi ca orice alt om. Dalila a luat niște funii noi, și l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Iar niște oameni stăteau la pândă într-o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe o ață. Dalila a zis lui Samson: Până acum ți-ai bătut joc de mine, și mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: N-ai decît să împletești cele șapte suvițe de păr din capul meu în urzeala țesăturii. Și ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Și el s-a trezit din somn, și a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot. Ea i-a zis: Cum poți spune: Te iubesc! când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ți-ai bătut joc de mine, și nu mi-ai spus de unde-ți vine puterea ta cea mare. Fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte, și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi, și as fi ca orice alt om" Dalila, văzând că își deschisese toată inima față de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, și a pus să le spună: Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui. Și domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, și au adus argintul în mâni. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și chemând un om, a ras cele șapte suvițe de pe capul lui Samson, și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea. Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Și el s-a trezit din somn, și a zis: Voi face ca și mai înainte, și mă voi scutura. Nu știa că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat, și i-au scos ochii; l-au pogorît la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă. El învârtea la râșniță în temniță. Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras."

Deposedat de podoaba sa cea mai de preț, omul, forță de muncă născocită de zei, aptă la policalificare pentru necesitățile lor, a făcut un salt pe o linie superioară animalelor din punct de vedere cerebral, dar a căzut cu mult sub potențialul adaptativ al acestora. Rolul firului de păr, ca antenă de emisie recepție a fost uitat, neglijat și disimulat. Importanța podoabei craniene a fost și ea nesocotită. Funcționalitatea sa în telepatie și conectarea la vreme și mediu a fost ușor de omis și confundat în contextul atâtor disfuncții. Nervozitatea și agresivitatea individului îi diminuează drastic potențialul stresul îl deprimă și îl dezarmează. Regimul de viață îl denaturează și mai mult. Se poate ajunge chiar până la diminuarea marcată a legăturii ființei cu mediul și cosmosul, prin simpla depilare și instalare a cheliei. Nu degeaba din portretul robot al călugărului, vraciului sau vrăjitoarei, e drept nu fără o conotație de discreditate.

Þintă irezistibilă în încăierări, părul este vizat cu predilecție în orice păruială feminină. Iar când Domnul dorește să-l pedepsească pe om pentru moravuri, recurge tot la pleșuvire:

(Isaia 3,16) "Domnul zice: Pentru că fiicele Sionului sunt mândre, și umblă cu gâtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăesc cu verigile de la picior, Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea."

(Amos 8,9) "În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pământul ziua nămeaza mare. Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cântările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfârșitul ei va fi ca o zi amară." (333).

Pragul rudimentarului se atinge ușor când creierul cu puterea sa enormă de analiză și sinteză suferă de secetă din lipsă de date. Deconectat de la fluxul enorm de informații cu care spațiul ne înconjoară prin pierderea pădurii de antene disimulate în pilozități, creierul omenesc a rămas ca o navă cu radiolocatoarele depilate, eșuată pe uscat, despre care echipajul nu mai știe în ce misiune pornise și ce avea de făcut. Deși creierul omenesc are o capacitate imensă, nici un om de știință nu a înțeles de ce este folosit atât de puțin.

Acum în pragul unei epoci noi ce abia începe cu apariția computerelor cu registre de 32 sau 64 de bytes, a căror putere de procesare pare să uimească orice accepțiune, ne permitem încă o analogie. Cosmosul care ne crește și ne doboară cu infinita lui plajă de frecvențe nu poate fi demodulat, citit și ascultat altfel. O mărime nouă, adâncimea de culoare a luminii, măsoară plaja radiațiilor în mijlocul cărora trăim cu măreția cârtițelor. Tehnica supermodernă ne va ajuta să ne descifrăm modul de construcție și funcționare.

Părul este primul receptor al radiației solare și cosmice, iar când fluxul crește neașteptat de mult prima care este arsă este chiar antena. Tehnicienii care lucrează în medii de radiații știu asta dar mai întotdeauna captivați de necunoscut îi ignoră agresivitatea până ce își pierd podoaba capilară.
Depozitatea informațiilor, memoria cache, încarcă atât cât își permite dar fondul de date este stocat pe ceea ce prizonierii internetului au definit ca servere de rețea sau de backup. În echivalență maieștrii spirituali folosesc denumirea de Bibliotecă Akashă.

Pentru o accesare mai rapidă haosul primordial omniprezent se structurează după criterii de organizare și evoluție în fișiere: atomi, molecule, celule, țesuturi, organe, organisme, ființe, popoare, specii, regnuri, planete, constelații, galaxii, universuri.

Orice împărat știe că este măreț și dăinuie cât un fir de păr, iar dacă i se întâmplă să uite este detronat la prima na pârlire, îm părăția îm părțită și depilată de pe hartă. Nici un fir de păr nu își uită rangul împărătesc, iar dacă pătește ceva își legitimează revendicările prin ADN.
Ce pretenții să avem de la bieții oameni care primesc sugestii zi și noapte non stop?

(Iov 4,12) "Un cuvânt s-a furișat până la mine, și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul,când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. Un duh a trecut pe lângă mine ...Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul...Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi, cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari își trag obârșia din țărână, și pot fi zdrobiți ca un vierme! De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pentru totdeauna, și nimeni nu ține seama de ei. Li se taie firul vieții:mor, și tot n-au căpătat înțelepciunea!"