agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-03 | [This text should be read in romana] |
Cu trecerea vîrstei ajungem să obținem dreptul moral la o analiză a celor trăite, să ne exprimăm opinia,să presupunem ce s-a întîmplat și ce se întîmplă cu noi, actul contemplării oferindu-ne retrostecții tot mai clare și o mai calculată perspectivă. În vreme ce evenimentele se gîlcevesc contradictoriu, marcînd pe răbojul timpului istoria vieții fiecăruia, ea, viața ne lasă loc și pentru bucurie și pentru necaz, ca sț învățăm momentele tragice.Odată ce te-ai născut, neapărat ești legat de palma de pămînt unde ți se crează universul Patriei,iar în decursul vieții dorești o claritate, o limpezire ale istoriei ce s-a petrecut și se petrece odată cu destinul tău.
Dorești a pătrunde în esenăa unor evenimente, fenomene neclare, ce nu le-eau lămurit predecesorii,poate din motivul, că nu le-a permis factorii subiectivi și obiectivi ai zilelor petrecute cu ei. Și fiecare caz în parte se topește în destinul unei generații, înainte de a înregistra un salt calitativ la o altă spirală a infinitului. Într-o bună zi începi a te întreba mai insistent, filosofic: cum se face că unii în orice împrejurări, adună bogății fabuloase, reușesc a le camufla ( pe cînd alții abia de-și duc zilele în mizerie) nici să le pese ( ba chiar se bucură!) cînd fură obraznic șansele multor semeni de-ai lor.Se pare că o piază rea sau o gigantică mînă din umbră rînduiește în taină niște lucruri pe care raționalitatea umană încă nu le poate clar, explica... Încerc și eu a încerca sî-mi expun punctul de vedere asupra unor observații, analize efectuate pe experiența de viață în decursul vieții trăite. Am avut o copilărie magnifică în satul de baștinț, Inești ( Ineasca) de lîngă Telenești, apoi după ce abia lăsasem mantia adolescenței acasă, mă pomenesc elev la o școală profesională din inima capitalei republicii. Dacă pînă atunci crescusem în leagănul limbii române,educat de tradițiile populare, modul de gospodărire al părinților, deodată, la Chișinău m-am pomenit în altă lume. Peste tot se vorbea rusește, graiul matern erai nevoit să-l ascunzi în buzunare pentru a-l scoate, atunci cînd te întorceai în sat.Chiar nacealnici moldoveni, dacă te adresai la ei cu vreo întrebare, îți răspundeau rusește. Credeam atunci că este o joacă, nepricepînd că în realitate aceasta înseamnă ceva mai serios.Apoi am fost mobilizat în armată și acolo, fusesem obișnuit să însușesc o limbă străină, limba lui Lenin, precum au făcut-o toți contemporanii mei la acea vreme.
Ofițerii sovietici, la orele politice, ne convingea cu toată seriozitatea, să ne gîndim la viitor: dacă dorim să devenim ceva în viață, este necesar să intrăm în rîndurile Particului comunist al URSS. Pe atunci, în primul rînd mă gîndeam, după armată, să-mi continui studiile superioare la facultatea de drept din Chișinău.În orele de răgaz,fiindcă , părinții îmi trimesese manuale în limba maternă, mă pregăteam intens , însușind programa de studii, pentru a mi le continua mai departe odată cu revenirea la baștină. Spre sfîrșitul serviciului militar,la insistența comandamentului , am dobîndit recomandare din partea a doi ofițeri, să devin candidat în membrii partidului comunis, .Dar n-am izbutit să-mi ating scopul. Termenul de candidat în membrii de partid era aproximativ un an, dar sosise ora de revenire acasă. După demobilizare, din armata sovietică firește, revin la Chișinău, susțin cu dificultate admiterea, mă pomenesc student la facultataea de Drept.Am prezentat secretarului organizației de partid acele recomandări din armată, dar acesta m-a privit suspect,după care mi-a zis:
- Asta încă nu înseamnă nimica. Ele, documentele, se anulează. Este nevoie să te cunoaÈ™tem, apoi numai după aceia te vom putea recomanda în partid... N-am dat nici o însemnătate acelui refuz,păstrînd doar o amintire personală, că odată avusem È™ansa de a deveni membru al pcust. Eram fericit că-mi împlinisem visul, mergeam zilnic la bibliotecă, fascinat de lumea cărÈ›ilor.Deprinsesem a mă descurca în limba rusă, citeam cu rîvnă manualele editate la Moscova bucurîndu-mă că am ocazia de a pătrunde în tainele jurisprudenăei.Chiar, în sine îi compătimeam pe mulÈ›i dintre colegii mei rămaÈ™i la sat, care nu izbutiseră să devină studenÈ›i.Și îndată, de la primul curs observ că toate prelegerile, cu exepăia celora de la istoria pcus fie de lectori autohtoni, fie de alte naăionalități ni se citeau în exclusivitate în limba rusă.Cu toate că ne socoteam grupe moldoveneÈ™ti.Profesorii moldoveni, uneori vorbeau pocit, necărturar, în limba rusță, dar o făceau cu o ambiÈ›ie È™i o insistență vădită, convinÈ™i că aÈ™a stau lucrurile. Niciunul dintre ei nu dorea să facă vreo abatere, cu exepăia celuia de la istoria pcus, È™i încă al altuia de la teoria statului È™i al dreptului, față de care sunt recunoscător È™i azi.Setos de cunoÈ™tinÈ›e cercam a mă abate de la toate cele văzute, convins că este nevoie de a acapara cît mai multă informaÈ›ie.Asaltam biblioteca universitară, de altfel, bogată,secundat pururi de dicÈ›ionarul explicativ al limbii române, la care avea acces liber orice student.ÃŽn orele facultative studiam suplimentar, în manualele ruseÈ™ti,cîte ceva din istoria poporului român,creîndu-mi-se unele concepÈ›ii față de această problemă. Deprins încă de la È™coala medie din TeleneÈ™ti, unde am învățat doi ani, oricînd, dacă chestiile se refereau la istoria Moldovei, citeam unele concluzii printre rânduri. Mai ascultam sistematic radio BucureÈ™ti ,unica sursă de informaÈ›ie vie de peste Prut, cu celebrii ei comentatori sportivi , predilecÈ›iile filologului A.Graur,referitor la limba română,astfel, începînd a formula o părere paralelă despre farmecul È™i dulceaÈ›a limbii materne.Oricît de multe osanale nu cercau lectorii, studenăii din grupele ruse, ai duce limbii lui PuÈ™kin, studiind , am ajuns la ferma convingere că prin nimic ea nu întrece frumuseÈ›ea È™i bogăția limbii noastre... Am mai avut niÈ™te părinÈ›i care au apucat vremile cînd trăiau în È›ara Românească, povestindu-ne viaÈ›a tinereÈ›ii lor È™i, pe la mijlocul anului,începuseră în mintea mea să apară multe semne de întrebare. Pasionat a studia viaÈ›a popoarelor din Europa, care de altfel în decursul dezvoltării lor, au trecut prin grele cumpene , totuÈ™i È™i-au păstrat integritatea teritorială, identitatea limbii. Făcînd aceste grade de comparaăie,citind literatură despre Napoleon, Janna d,Arc, Ian Jijca, Juzepe Garibaldi, Hristo Botev,Minin È™i Pojarski È™.a.ajung la convingerea că popoarele, cînd a cerut intemperiile timpului, au creat personalități, care È™i-au asumat responsabilitatea la situaÈ›ia concretă de au dus neamul spre lumină, s-au ivit È™i mai multe semne de nedumirire. Sî de ce, adică, la noi, în Moldova, care este pământ romînesc, să se ignoreze limba maternă, fiind abuziv înlocuită peste tot cu cea rusă? De ce lectorii, profesorii noÈ™tri, nu se stimează cît de cît ca să ne citească prelegerile în maternă?De ce acei de la conducerea republicii, cînd își È›in discursurile în faÈ›a poporului, la radio, la televiziune, vorbesc o limbă străină lor. Oare nu au mîndria naÈ›ională,oare dînÈ™ii nu înÈ›eleg că avem È™i noi o limbă veche, bogață È™i foarte frumoasă? Cineva din profesori,dacă È™i îndrăzneau sÈ› spunÈ› ceva, româneÈ™te,parcÈ› scoteau cuvintele cu fărîmituri, din buzunar, deoarece, din mijlocul aulei, neapărat, cineva striga enervat: Govorite, ctiobî vsem bîlo poneatno! ( VorbiÈ›i ca să fie pe înÈ›elesul tuturor!). Era de ajuns ca între o duzină-două de moldoveni să fie prezent un vorbitor de limba rusă, că toată convorbirea din acea companie să fie... pe înÈ›elesul tuturora. Adică, în ruseâte.O mare contribuÈ›ie o aduceau profesorii. Atunci, cînd făceau referire la istoria statului È™i dreptului, de ce nu vorbeau adevărul ( adeseori întîlnit în manualele ruseÈ™ti, de altfel! )despre istorias relaÈ›iilor dintre URSS È™i România.Mai ales în perioada de la începutul secolului È™i cea de la 1940? Ba, dimpotrivă. Unii lectori, mai ales de naÈ›ionalitate română, vorbeau cu mare dispreÈ› despre România, despre istoria ei, despre tot ce era românesc. La istoria RSS MoldoveneÈ™ti, referindu-se la anul 1917-1918, cînd se petrecuse actul Unirii, lectorul flutura monografia semnată de el, despre trădătorii neamului din Sfatul ьării, apoi despre lupta poporului moldovenesc împotriva regimului român È™i despre multrâvnita eliberare de către tancurile ruseÈ™ti ale Basarabiei la 28 iunie 1940. ÃŽn susÈ›inerea profesorului, cu referate eÈ™eau la tribune studenÈ›i, È™i cu mult elan , convingere condamnau pe duÈ™manii români, care au îndrăznit în acea perioadă istorică să înrobească poporul moldovenesc...Acest lucru, de rând cu unii studenÈ›i capabili, îl făceau mai ales acei colegi, care nu prea asudau pe băncile aulelor la celelalte obiecte.Uneori eram invitaÈ›i, după lecÈ›ii, într-o sală mare, ca vreun poftit de la societatea de È™tiință, să ne citească unele date suplimentare din actualitatea internaîională,referindu-se numaidecît la politica României,al căror conducători,evident, tînjesc după teritoriile Basarabiei È™i Bucovinei retrocedate la 1940. Și tot acea persoană ne avertiza, ca printre altele, că unii dintre studenăi, prea serios studiază istoria Moldovei, ca în unele discuÈ›ii să-È™i exspună punctul lor de vedere. Eram avertuizaÈ›i, că aceste chestiuni se depistează uÈ™or, iar un viitor jurist nu poate avea loc în societatea sovietică, dacă contravine intereselor teritoriale ale statului în care trăieÈ™te. Lectorul cu pricina aducea exemple despre unele evenimente pentrecute la ChiÈ™inău cu participarea naÈ›ionaliÈ™tilor, care au adunat florile de la postamentul lui Lenin È™i le-au dus la cel a lui чtefan cel Mare; cum în capitală au apărut într-o noapte niÈ™te inscriÈ›ii antisovietice, proromâneÈ™ti pe frontalul unor edificii,cum se rÈ™spîndesc uneori foi volante, cu chemări vădite la ameninăarea Puterii Sovietice în È›inut..Ni se mai amintea că nu demult au fost arestaÈ›i duÈ™manii Puterii Sovietice al-de oarecare Ghimpu, Usatiuc,Graur, чoltoianu care au mizat unirea cu România, dar s-au ales cu ani grei de închisoare... ÃŽn cele din urmă cel de la tribună ne chema să fim vigilenÈ›i, iar dacă vom afla cîte ceva din acest domeniu, neapărat suntem datori să anunțăm decanatul. Iar cine v-a îndrăzni să camuffleze adevărul,este sortit exmatriculării... ÃŽi chema în primul rînd să supravegheze climatul politic la facultate pe membrii de partid.Mi-am dat seama de ce aceÈ™tea se bucurau de favoruri. Evident, ei aveau totdeauna loc în cămin,bursă, note exagerate la examene,ei deveneau preÈ™edinÈ›i ai organizaăiilor obÈ™teÈ™ti , capi prin sindicate, comsomoale, incluÈ™i în componenÈ›a unor delegaÈ›ii ce plceau în voiajuri peste hotare... Tot aceÈ™tea, adeseori lipseau de la lecÈ›ii, fără a li se făce mizerie.ÃŽn impresia mea, vedeam tot mai conturat un fel de castă favorizată, ce crea revolta în sine.N-am îndrăznit a mă indigna în public, decît mi-am destăinuit păsul prietenului familiei noastre,fost economist de prestigiu din Republica Moldova -- Asemenea lucruri se petrec nu numai la facultatea sau Universitatea voastră, ci peste tot,în orice colectiv,îmi confesionă el în timpul discuÈ›iei solitarte.De ce? Moldova dintre Prut È™i Nistru este o colinie rusească, iar colonizatorii sunt datori s-o menăină mereu în pîrghiile lor de fier, făcînd acest lucru prin oamenii lor din centru, de la Moscova, dar È™i mai ales... cu mâinele autohtonilor, ale cozilor de topor... La Moscova, sau prim pădurile Rusiei sunt amplasate instituÈ›ii speciale care se ocupă, în exlusivitate, de studierea regiunilor Impreiului sovietic, acolo unde acuma își au zona de interese.Se studiază È™i se È™tie foarte bine tradiÈ›iile, obiceiurile, dar mai ales slăbiciunile poporului din zonă.Tot acolo sunt pregătite persoane din originea acestui neam,care ulterior sunt trimise cva lideri ai organizaÈ›iilor de partid, care conduc masele È™i supraveghează minuÈ›ios climatul politic în ăinut,sistematic raportînd despre aceasta în Centru.Pentr a se exercita activitatea pe teren este nevoie de oameni afiliaÈ›i la interesul serviciilor secrete...Statul sovietic este un neobosit supraveghetor de noapte, care veghează pulsul vieÈ›ii prin oamenii lui selecÈ›i...AceÈ™tea sunt chemaÈ›i, mai ales din interior, să distrugă orice încercare de uzurpare al idealurilor socialiste în RSS Moldovenească, dar mai ales, crearea nucleului de intelectualitate ce ar trezi conÈ™tiinÈ›a naÈ›ională în mase,cemîndu-le să se consolideze în lupta pentru reîntregirea țării noastre, România.Pentru aceasta ocupanÈ›ii sovietici È™i-au creat servicii speciale, cu ajutorul cărora angajează, converteÈ™te persoane din orice sferă a vieÈ›ii publice.. Aceste persoane autohtone, mai ales, sunt obligate să colaboreze cu serviciile speciale.Adică, ei angajează turnători, mai ales persoanele cu anumite vicii.Metehnele acestor cozi de topor, care, uneori cu plăcere acceptă colaborarea,preventiv le sunt studiate de către serviciile speciale de la o vârstă fragedă; de cînd insul e È™colar, sau student... La această categorie se convertesc în primul rînd linguÈ™itorii, bădăranii avizi după bani, carieriÈ™tii,cei care nu au nici un simÈ› naÈ›ional , afemeiaÈ›ii, beÈ›ivanii, homosexualiÈ™tii, cei care s-au compromis cu legea.De exemplu, a comis o fraudă, l-au depistat, apoi, organele respective, prin manierele lor bine chibzuite,îl pun în faÈ›a dilemei: ori va colabora cu ei, sau este predat justiÈ›iei.Omul, cu metehne, în asemenea cazuri,cedează... È™i intră în colaborare, în cîrdășie cu aceste servicii,de unde nu mai poate să iasă din joc, sau să se autodivulge.Dacă încearcă s-o facă, el poate s-o pățească rău: ori nimereÈ™te la închisoare ( în cel mai bun caz),dar cel mai frecvent -- nimereÈ™te la țîntirim!.. Prin aceleaÈ™i metode, mai sunt angajaÈ›i È™i persoane deÈ™tepte, care au simÈ›ul patriotic de român, naÈ›ional, sunt chiar poeÈ›i, pictori, scriitori,dar care de asemenea au vicii de altă natură: sunt bolnavi de grandomanie,sau doresc s-ajungă cu orice preÈ›, în rolul de lider, pe care nu-l pot obÈ›ine, decît cu ajutorul unor factori externi, subiectivi,chiar È™i prin intermediul unei soÈ›ii rusoaice,care demult este afiliată la KGB....ÃŽn această tagmă se poate de inclus È™i mulÈ›i lucrători ai bisericii.MulÈ›i dintre preoÈ›i au colaborat È™i colaborează direct cu structurile KGBului... Nemaivorbind de persoanele care sunt legate de politica statului. Crezi că există în RSSM vreun politician român, vreun artist renumit fără ca soÈ›ia lui să nu fie rusoaică? Nu generalizez,dar... Bănuiesc că există È™i alte modalități de angajarea turnătorilor, de a-i infiltra dibaci în sfera deservirii sociale, prin uniunile de creaăie, organe ale justiÈ›iei , pedagogice, financiare,bisericeÈ™ti, chiar È™i printre puÈ™căriaÈ™i, nemaivorbind de grupele studenăeÈ™ti. AceÈ™ti turnătiori sunt mereu în supraveghere. ÃŽncă din timpurile cele mai vechi, dar mai ales pe timpul lui, Napoleon Bonaparte ( în FranÈ›a), Bechendorf( în Rusia È›aristă) existau mai multe structuri secrete , care aveau menirea să se controleze unele pe altele cum păstrează turnătorii confidenÈ›ialitatea.Serviciile secrete ale pcus, au menire diferită; de a răspîndi diferite zvonuri, anecdote,a dezinforma masele referitor la un oarecare eveniment ce prezintă interesul zilei, de a provoca vreo persoană cu viziuni progresiste, care are spirit revoluîionar, iar dacă necesită cauza, ei pot recurge foarte fin la lichidarea individului.Procedeele de exterminare sunt abominabile;rezultatul decesului persoanei poate fi trăsnetul cerului, accidentul rutier,o moarte stupină, cînd acesta încearcă să repare firul electric defectat în casă, să se înece într-o piscină È™.a... Turnătorii cunosc acest lucru È™i, odată angajaÈ›i, nicicînd nu se descoperă, orice nu s-ar întîmpla. Dacă vreun apropiat încearcă să-l bănuiască în colaborarea lui cu KGBul,pentru a-È™i nega apartenenÈ›a la serviciile secrete, turnătorul poate să iasă în public, să se jure pe Biblie, pe copiii lui, pe tot ce are mai sfânt. Despre faptul că el este agentul KGBului, e dorit să nu È™tie chiar celălalt soÈ›.Chestiunea este cunoscută doar de un cerc restrîns al conducerii.Adică cei ce reprezintă Pueterea,vârful pirtamidei.Cu ei, edilii conduc activitatea din umbră, mai cu seamă spiritele maselor. Este adevăratul mecanism de realizare È™i menÈ›inere a Puterii.EÈ™ti băiat bun, mi-a spus amicul familiei noastre, È™i nu este exclus să fii atras È™i tu în mreaja acestor jocuri, care este cel mai abominabilă armă al ideologiei pcus.Posibil e ca să È›i se propună vreo călătorie într-un detaÈ™ament studenÈ›esc peste hotare. Să È™tii, că în componenÈ›a oricărui colectiv, care pleacă peste graniță sunt infiltraÈ›i mai mulÈ›i colaboratori ai KGBului,nemaivorbind de turnători,despre existenÈ›a cărora unul despre altul nici nu pot È™ti. La facultatea voastră, poate mai puÈ›in decât la filologi, sau bibliotecari, istorici, dar totuna sunt mulÈ›i turnători, din rândurile studenÈ›ilor, provocatori mai ales de discuÈ›ii pe tema naÈ›ională.Persoanele în cauză, precum am spus, sunt atât de camuflate, încât nici nu poÈ›i bănui aparteneîa lor la categoria despre care vorbim... Nu m-a încîntat destăinuirile amicului,bănuiond că este o pură imaginaÈ›ie aproape bolnăvicioasă asupra unor lucruri care nu există. Serviciile secrete ale securității, la părerea mea sunt benefice în cadrul unui stat la menÈ›inerea ordinii, combaterea crimei organizate, prevenirea actelor teroriste, menÈ›inerea ordinii publice în cadrul frontierelor, lupta ci diversiile,contra spionilor... Dar de ce mi-a spus omul niÈ™te lucruri cu totul senzaÈ›ionale, despre care el vorbea doar analizîndu-le ca pe niÈ™te presupuneri? De unde putea face asemenea deducÈ›ii un om, care fusese deportat împreună cu părinÈ›ii în Siberia, pe timpul lui Stalin ,neavînd, precum a zis el, o cît de mică atribuÈ›ie la natura serviciilor respective. Nu i-am luat cuvintele în serios, dar, într-un fel oarecare m-a făcut să fiu mai prudent. Deja la anul doi de studenÈ›ie,devenisem exemplar la purtare È™i la învățătură, am observat că începusem să trezesc interesul deosebit al unor profesori È™i colegi.Unii profesori,întîlnindu-mă ocazional prin coridor la recreaÈ›iile mari, mă provocau la discuÈ›ii de felul: ce atitudine am față de România, dacă mă încîntă succesul selecÈ›ionatei româneÈ™ti de gimnastică; ce cred despre copilul-minune Nadia Comăneci... de sunt pasionat de literatura română, observînd că-l citesc pe Eminescu în original, ce alte cărÈ›i recente am mai citit.Un cunoscut de la facultatea de matematici, moldovean de oraÈ™, cu o limbă maternă cizelată, cult,bine educat, mă invita adeseori în compania sa,mereu indignîndu-se despre faptul cum sunt scrise firmele pe străzile ChiÈ™inăului -- în ruseÈ™te, cercînd mereu să afle de la mine: de ce nu avem mîndrie naÈ›ională, de ce nu ne răzvrătim contra rusificării în RSS Moldovenească...ÃŽntreÈ›inîndu-mă cu ei, mă străduiam să fiu atent la răspunsuri, menÈ›inînd firul convorbirilor într-un făgaÈ™ ''oficial''.Am făcut-o cu bunăștiință,dorind să aflu dacă amicul familiei noastre avuse dreptate, atunci cînd mă prevenise. Efectul s-a petrecut. La finele anului de învățămînt, am fost declarat de la tribuna universitară student exemplar, un potenÈ›ial candidat în membrii de partid, iar ca o mulÈ›umire, din partea rectoratului, varta am fost inclus în rîndurile detaÈ™amentului studenăesc ce pleca în Bulgaria. M-am bucurat, fireÈ™te. ÃŽnvățătura oricînd mi s-a dat nespus de greu, nicicînd nu m-am considerat un student capabil. Doream să devin È™i membru de partid, cunoscînd, că astfel voi putea obÈ›ine o perspectivă în viaÈ›a de mai departe .Era un mare noroc să ai posibilitatea ca la mijlocul anilor 70, cînd URSS își păzea frontierele cu strășnicie, să mergi în vizită peste hotare, în Europa.Mai È™tiind că voi avea ocazia să trec prin România. ÃŽn ajunul plecării noastre am fost instruiÈ›i de niÈ™te persoane, ca să fim prudenÈ›i atunci cînd ne vom afla în străinătate È™i să fim exemplu de student al țării sovietelor.Ni s-a anunÈ›at restricÈ›ii cînd ne vom afla în treacăt prin România. ÃŽn È›ara trandafirilor am, petrecut-o foarte bine. Eram tînăr,dornic de lucruri frumoase, cîntam la chitară, încîntam bulgăroaicele cu vocea mea.Cu toate-acestea acolo, am surprins vreo cîteva persoane din detaÈ™amentul nostru, care hojma ne provocau la discuÈ›ii cu tentă politică, cu referință la fraÈ›ii de peste Prut. Făcînd în sinea mea o analiză al fiecărui individ din componenÈ›a acelui grup de studenÈ›i de la toate facultățile Universității din ChiÈ™inău delegat acolo,am intuit vreo È™ase persoane, care aveau legături cu organizaÈ›ia, numele căreia îl pronunÈ›am cu frică nu numai noi, studenÈ›ii: KGB. După absolvirea universității anume acei suspectaÈ›i de mine au devenit angajaÈ›i oficiali ai acestei organizaÈ›ii. Vreo opt la număr. Nu È™tiu cum, dar după acea vară, n-am mai vrut să fiu exemplar la toate. AÈ™a este caracterul meu, ca să nu depind de voinÈ›a cuiva È™i am început să-mi spun deschis punctul meu de vedere față de multe chestiuni delicate; chiar È™i despre părerea față de România. -- De ce se vorbeÈ™te atît de arogant față de o È›ară sociealistă? m-am revoltat odată la o lecÈ›ie acomunismului È™tiinÈ›ific. Doar împreună avem acelaă ideal, construirea societății noi...Iar pe lîngă toate avem aceiaÈ™i limbă, aceiaÈ™i istorie!?.. Aflînd despre acesta bunul nostru prieten, bolnav deja, m-a privit plin de compătimire, doar ziciîndu-mi: -- Þi-ai pus în pericol viitorul. Deacuma, oricît de bine n-ai termina facultatea, nu mai poÈ›i deveni anchetator, avocat, notar, procuror, decît un simplu consilier juridic...Păzea! Doar nici membru de partid nu eÈ™ti.Iar întru cimentarea intelectualității naÈ›ionale, decapitată de ruÈ™i după 1940, ar fi fost bine,întru renaÈ™terea ei, să recurgi la acest compromis de camuflare... Ulterior, regretam că n-am continuat să fiu artist al timpului. TristeÈ›ea s-a adîncit È™i mai mult pe chip, într-o zi de primăvară timpurie,cînd prietenul familiei noastre a decedat, plecînd în lumea celor drepÈ›i...AÈ™a È™i n-am mai putut afla de unde cunoÈ™tea dînsul toate cele care mi le-a povestit. Am rămas pe unda vieÈ›ii, pentru a medita toate cele auzite de la el,ca în decursul multo ani să cuget independent,È™i să fac unele deducÈ›ii de la distanță,chibzuind că ele pot fi È™i o pură fantezie, iar odată ce societatea noastră a pășit pe făgaÈ™ul democraÈ›iei, ai dreptulconstituÈ›ional la cuvînt: sÈ› teexprimi eÈ™a cum gîndeÈ™ti, fără a pune în pericol uzurparea puterii timpului. Amicul a fost o exepÈ›ie din puÈ›inii reprezentanÈ›i ai timpului, ce constituiau încă atunci intelectualitatea autohtonă, intelectualitate, care parcă o aveam , dar a cărei activitate era anihilată È™i nu prea se observa. Fenomenul de renaÈ™terea intelectualității basarabene după 1940 își are miracolele sale istorice. Oamenii în vârstă mărturisesc că imediat după război, după ce o parte din intelectualitatea naÈ›ională fusese deportată,sau nimicită prin împuÈ™cări masive de către ncavediÈ™ti, iar altă parte nevoită să emigreze peste Prut ca să nu fie masacrată definitiv, înm enclava Basarabiei au năvălit puhoaie de populaÈ›ie rusofilă, care îndată au ocupat posturi de conducere.Acele persoane, imediat au întrodus peste tot limba rusă, stabilindu-se cu preponderență cu traiul prin oraÈ™e È™i orășele, centre raionale.ÃŽntr-un singur deceniu, prin contribuÈ›ia ocupanÈ›ilor sovietici, oraÈ™ele complect au devenit rusificate. Se creau în masă familii mixte, copii cărora, fireÈ™te, deveneau...ruÈ™i.membrii acestor familii au È™i fost de atunci încoace favorizaÈ›i cu posturi înalte,favorizaÈ›i.Anume acei moldoveni rusificaÈ›i foarte curînd au È™i devenit platforma de bază pe care s-a creat nucleul burgheziei compradore.ÃŽndată după război s-a făcut o tentativă de a-i plasa prin majoritatea instituÈ›iilor de conducere pe transnistreni, care încă de la 1790 erau cu ruÈ™ii, dar foarte curînd Moscova a înÈ›eles că este greu de mizat pe ei, fiindcă sărmăneii, din cauza politicii staliniste din anii 30, le fusese È™i lor decapitată intelectualitatea, iar în afară de aceasta ei nu prea cunoÈ™teau realitatea din È›inut. Politica de cotropire rusească după 1940, a fost orientată în primul rînd spre anihilarea elementului romînesc prin intimidările susamintite, iar la oraÈ™e È™i sate, de schimbat procentul demografic, în favoarea naÈ›ionalităților rusofile. O mare contribuÈ›ie în această privință, de denaÈ›ionalizare a Basarabiei È™i Nordului Bucovinei È™i-au adus-o ucrainenii, care au reuÈ™it foarte multe în acÈ›iunile lor È™ovine.Toate-aceste măsuri criminale se înfăptuiau cu bunăștiință al Moscovei, care cu anii obÈ›ineau un sprigin din partea moldovenilor convertiÈ›i uÈ™or la politica de expansiune al È™ovinismului velicorus.Lucrul ei îl înfăptuiau, la părerea mea, prin intermediul serviciilor speciale secrete, punînd în capul localităților cozi de topor, trădători ai neamului, cei care alcătuiau listele oamenilor ca să fie condamnaÈ›i, nimiciÈ›i, deportaÈ›i în Siberia. Desigur, metropola avea în punctul ei de vedere È™i convertirea economiei la interesele ei.RSS Moldovenească a fost unită la sistemul economic, dar mai ales energetic unic al URSS; toate căile ferate s-au standartizat, spre deosebire de întreaga Europă, la acel sovietic. Ca un eÈ™alon de vagoane să treacă Prutul,era È™i este nevoie de a li se schimba roÈ›ile, ceia ce mai constituie È™i azi o procedură costisitoare È™i incomodă. ÃŽn acea perioadă postbelică s-a efectuat , la părerea mea, È™i o masivă angajare ale persoanelor autohtone, la serviciile secrete ale URSSului care ocupase Basarabia È™i Bucovina de Nord.ÃŽn afară de acest factor, întru schimbarea procentului demografic, de la 1940 încoace, n-au încetenit să curgă peste Basarabia, din toate colÈ›urile imperiului Sovietic puhoaie de specialiÈ™ti de înaltă calificare, care îndată, prin lege, obÈ›ineau posturi cu salarii bune,apartamente pe gratis la oraÈ™e, mai ales la ChiÈ™inău.OcupanÈ›ii se instalau de minune în casele acelor sute È™i mii de români, deportaÈ›i în Siberia, de altfel, la o adică, naÈ›ionalizate .Deci,pătura birocraÈ›iei rusofile fusese create, iar la muncile grele erau amplasaÈ›i băștinaÈ™tii. Sute de mii de săteni, erau aduÈ™i prin oraÈ™e ca să construiască uzine, fabrici, apartamente, pe care mai apoi le luau sub aripa lor specialiÈ™tii veniÈ›i din fundurile Rusiei.La sate, cu agricultura È™i muncile grele se ocupau robii băștinaÈ™i, ca toată producÈ›ia lor să fie vîndută de către centru...Evident, URSS, nu declara această chestie ci o făcea parcă fin,prin intermediul serviciilor unor organizaÈ›ii afiliate la cele secrete ale regimului comunist ( sistema de paÈ™aportizare cu renumita È™i odioasa viză de reÈ™edință, prin care era stăvilit accesul băștinaÈ™ilor cu traiul în oraÈ™e), ce avea misiunea de a transforma întreg globul într-un singur stat, într-o singură naÈ›iune ( sovietică, dar de fapt, rusă!..).ÃŽn ansamblul geopolitic, am impresia că Basarabia la acea vreme, era în situaÈ›ia unei domniÈ™oare întemniÈ›ate, spre care au accces liber criminalii, care o violau, È™i nici nu-i dădeau voie să se plângă sau să mizeze pe ajutorul cuiva. România, socialistă È™i ea, cu lingăii ei de la putere, păstra neutralitate prin declaraÈ›iile lor fariseice, că nu au nici un interes sau pretenÈ›ie teritorială față de vecinii de la răsărit. ÃŽn acea perioadă s-a demonstrat încă odată lumii întregi calitatea noastră naÈ›ională: dă-mi o pace pentru două... Am fost de părerea că există la o anumită etapă istorică noÈ›iunea de popor eliberator. De exemplu, fiind în Bulgaria, poporul de acolo, consideră Rusia că este poporul eliberator al lor de sub jugul turcesc. Mi se pare că ruÈ™ii o perioadî îndelungată a istoriei se por de considerat față de romîni un popor cuceritor, ocupant, invadator.De ce spun aÈ™a? Doresc ca cititorul să se întrebe: de cînd Basarabia a fost sub călcîiul rusesc, cine din marile minÈ›i ale Rusiei, s-a împotrivit politicii ei de cucerire față de români? AÈ›i întîlnit undeva ca PuÈ™kin, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, sau altcineva să condamne acest lucru? Eu unul nu am întîlnit nicăieri. Dar ce păcat, că asemenea minÈ›i lucide, progresiste, care chiar au È™i călătorit în timpul vieÈ›ii lor pe aceste meleaguri vitregite,È™i nu È™i-au exprimat opinia în nici un fel. Deci, ei au trăit împăcaÈ›i cu faptul că este normal de a batjocori pe memoria È™i demnitatea unui popor mic de la porÈ›ile Europei... După războiul trecut, în Basarabia,ruÈ™ii prin politica lor de denaÈ›ionalizare,au recurs ca niciodată de pînă atunci,la crearea coloanei a cincea.Coloana a cincea o formează un stat, pentru a avea sprijinul care se cuvine pe un teritoriu ocupat, pentru a-l menÈ›ine cît mai trainic în pîrghiile sale de dominaÈ›ie.Ea este alcătuită din progeniturile cuceritorilor, precum È™i din naÈ›ionalii convertiÈ›i, infiltraÈ›i la posturile cheie, de MiniÈ™tri, È™efi de secÈ›ii, prin toate structurile procuraturii, judecătoreÈ™ti, secretari de partid pe la întreprinderi, radio, televiziune.telecomunicaÈ›ii, arhive, notariat, sistemele de paÈ™aportizare È™i toate celelalte, care potriveÈ™te metropola că este necesar de a o avea.Aceste structuri erau spriginite pe venetici È™i cozile de topor autohtone.Pentru a cimenta coloana a cincea, spre Moscova erau trimiÈ™i la învățătură studenÈ›i capabili, dar săraci la buzunar. Acolo ei primeau instrucÈ›iunile necesare, de rînd cu arsenalul de cunoÈ™tinÈ›e, apoi erau trimiÈ™i din nou la baÈ™tină ca să slujească intereselor Moscovei.Pe vîrful puramidei Puterii, neapărat plasau un naÈ›ional, de-al nostru,doar ca să fie născut È™i educat peste Nistru. Al doilea om în RSS Moldovenească, pentru mai multă siguranță, neapărat era adus din Rusia. Studiind evoluÈ›ia intelectualității basarabene, nevolnic mă opresc la perioada, cînd un grup de tineri entuziasmaÈ›i, cu studii obÈ›inute în oraÈ™ele Imperiului Ris, au fost capabili ca să înfăptuiască actul Unirii de la 1918.Mă încîntă capacitatea lor de a crea într-un timp record cadrul juridic al Sfatului ьării, iar mai apoi, în baza legilor internaÈ›ionale de atunci, să fie capabili de a mobiliza populaÈ›ia în È›inut,într-o perioadă nespus de complicată a istoriei, din punct de vedere social-politic,È™i în baza principiilor democratice, să realizeze visul de un secol al românilor basarabeni. De ce s-a putut face acest lucru atunci? Impresia este că la momentul cela, imboldul unirii a fost creat în nucleul spiritualității naÈ›ionale, din interior, unde domina conÈ™tiinÈ›a naÈ›ională de neam,dorinÈ›a după adevărul istoric, deÈ™i trecuse un secol de la răpirea din 1812. Intelectualitatea de atunci nu era total convertită la serviciile speciale ale Imperiului. Nici Imperiul nu crease , fundamental coloană a cincea , care ar fi fost în stare să distrugă din interior imboldul orientat la renaÈ™terea conÈ™tiinÈ›ei naÈ›ionale. Acest lucru nu s-a petrecut la 1988-1991, cînd, se părea că în fruntea miÈ™cării naÈ›ionale în Basarabia, venise un grup È™i mai solid de intelectuali autohtoni.Dar, despre aceasta voi vorbi mai jos. Revenim la timpurile, cînd intelectualitatea basarabeană își lua elan,după calvarurile prin care trecuse. Pe la mijlocul anilor 60, începutul anilor 70 Moscova admisese prin coloniile ei,care se numeau republici unionale, ca intelectualitatea băștinașă să-È™i ee avînt. Se petrecea acest lucru, sub presiunea opiniei publice mondiale, în peruioada dezgheÈ›ului hruÈ™ciovist.Cîțiva ani s-a permis de a face vizită la fraÈ›i È™i surori în România. La ChiÈ™inău începuseră a se edita operele clasicilor literaturii,se deschisese un magazin de carte românească, de la Moscova se întorsese o pleiadă de talentaÈ›i actori, fondînd teatrul Luceafărul, s-au creat primele filme naÈ›ionale... Tot atunci a luat avînt, însă , È™i o miÈ™care de eliberare naÈ›ională, încheiată tragic, cu arestările acelor lideri politici, care aveau ideal reîntregirea țării.ÃŽnspăimîntată de trezirea conÈ™tiinÈ›ei naÈ›ionale, serviciile secrete ale pcus, la mijlocul anilor 70, a stopat principiile democratice,străduindu-se prin toate mijloacele massmedia, să ponegrească în fel È™i chip tot ce poate fi românesc.România,devenise necondiÈ›ionat o È›ară ostilă pentru gheneraÈ›ia de atunci. ÃŽn viziunea Moscovei, implantată populaÈ›iei din Basarabia.Rusificarea s-a dezlănÈ›uit la maximuum.ÃŽn acelaÈ™i timp, Moscova avea grijă, iarăși coordonînd cu serviciile secrete ale pcus, ca să pregătească, pentru orice eventualitate, cadre talentate, naÈ›ionale, pentru a fi paraÈ™utate în republicile unionale,la momentul cînd va fi nevoie.Acuma,privind atent la cei din capul piramidei,al Puterii din Republica Moldova,putem observa persoane cu È™coală solidă obÈ›inută la Moscova. Cunosc un confrate de condei, care se află acuma pe vârful piramidei,cel, care odată ne reprezenta la o vârstă foarte fragedă scriitorimea,în Metropolă. Acuma Domnia sa se consideră că atunci, mai că era prigonit de către edilii de la ChiÈ™inău, în vreme ce la teatre i se jucau piesele destul de mediocre. Iar la Moscova avea apartament È™i toate favorurile necesare. Cînd a venit momentul, în mod urgent Domnia sa a apărut ca un Luceafăr salvator pe firmamentul politic al țării.Acest fenomen poate È™i ar fi benefic, dacă, persoanele în cauză n-ar fi marionetele Moscovei. Desigur, ei, oficial, acest lucru nu-l vor recunoaÈ™te niciodată, orcît de mult nu ar cereo posteritatea.Poate că È™i în asemenea situaÈ›ie lucrurile sunt mai potrivite. Fie ca în fruntea noastrÈ› să stee È™i securiÈ™ti, dar deÈ™tepÈ›i să fie. Doar nu a fost bine la momentul, cînd în fruntea conducerii republicii stăteau cu preponderență absolvenÈ›ii institutului agricol. Un agronom era È™i Ministru de interne, È™i cel al culturii, È™i acel al ocrotirii sănătății... Moscova oricînd a manivrat cu factorul uman în È›inut, realizînd planuri mari, de perspectivă. Astfel, colonizarea latentă la noi a continuat vertiginos pînî la finele anilor 80, mai ales în partea stîngă a Nistrului,construindu-se combinate economice, întreprinderi gigant, de cele mai multe ori, de însemnătate unională, ale complexului militar. Tot acolo, de rînd cu schimbarea capitală al procentului demografic, Moscova a mai construit toată infrastructura, necesară de a forma, pentru orice eventualitate, un stat-fantomă. Acolo erau primiÈ›i la munci grele băștinaÈ™ii, iar conducerea toată, ca peste tot,străină.Cei care manifestau o cît de mică nemulÈ›umire, erau trecuÈ›i de către colaboratorii serviciilor secrete, pe un invizibil registru negru. Chiar specialiÈ™tii cu talent, dacă nu corespundeau criteriilor regimului, nu puteau să se angajeze la o fabrică sau întreprindere de prestigiu, din oraÈ™ele noastre.Ei erau trimiÈ™i, marginalizaÈ›i prn locuri complect lipsite de perspectivă.Cîți tineri È™i tinere talentaÈ›i, au fost marginalizaÈ›i, încît nu s-a ales nimica din ei, findcă asupra lor se năpustea burghezia locală, complect convertită la interesele serviciilor secrete. Adeseori am avut impresia că atunci, ba chiar È™i acuma,în societatea noastră sunt la modă... proÈ™tii, fiindcă aceÈ™tea sunt mulÈ›i, amplasaÈ›i cu putere în fotolii, se susÈ›in unul pe altul È™i, astfel conveÈ›uiesc de minune È™i le este bine. A fi deÈ™tept, cu viziune prea progresistă, totdeauna a fost o stăvilă pentru progresul prostănacilor. Iar conaÈ›ionali proÈ™ti la putere, era un luxs pentru Moscova.De ce? Era mai uÈ™or de manevrat. Pe cînd o È›ară, care se stimează pe sine, își promovează intelectele, le stimulează în cadrul ascensiunii lor. Regimul de-atunci se înfricoÈ™a să concentreze la ChiÈ™inău prea multe minÈ›i lucide,limitîndu-le accesul prin renumita viză de reÈ™edință... Și acuma să dăm răspunsul vizibil: cine a poluat cu intelectualitate ChiÈ™inăul, BălÈ›ul, Tiraspolul,Tighina,Cahulul, È™.a., dacă nu majoritatea vorbitorii de limba rusă, denaÈ›ionalizaÈ›ii.NaÈ›ionalii erau amplasaÈ›i chiar È™i la posturi de cele mai înalte, numai dacă acceptau convertirea la coloana a cincea.Ei erau, cu prioritate secretari de partid, de comsomoale, adjuncÈ›i ai miniÈ™trilor, miniÈ™tri. AceÈ™tea nu s-au pierdut cu firea în orice împrejurări. Spun acestea , revenind iarăși la finele studenÈ›iei mele, cînd, trebuiam să fiu repartizat în cîmpul muncii.La vîrsta primăverilor albastre, pe la ultimul an de studii, fiind încă celibatar, mă îndrăgostii de o fată simpatică È™i deÈ™teaptă.Mă simpatiza È™i dînsa, încît păru că È›in fericirea pe podul palmei. La un moment, însă m-am pomenit îndepărtat de ea, ca foarte degrabă să descopăr că dînsa se căsătoreÈ™te cu un june cu studii la San-Petrburg. Revenit la ChiÈ™inău, el, împreună cu tînăta soÈ›ie, au devenit lucrători oficiali ai KGB-ului. Poate e o simplă coincidență, dar apare întrebarea: de ce bănuielile mele se intercalează cu prea multe coincidenÈ›e de acest fel? Să fie o imaginaÈ›ie bolnavă? Undeva am citit, că serviciile secrete, mai ales cînd e vorba de o persoană cu pondere,ce are autoritate printre masele largi, îi aleg consoarta, cu care acesta va călătopri prin viață. Presupunerea mea trezeÈ™te un mare semn de întrebare: oare acele familii sunt cu adevărat fericite? La sfîrÈ™itul studenÈ›iei, am simÈ›it că, deja, nimeni nu mai manifesta nici un interes față de persoana mea, deÈ™i încheiam învățătura potrivit de bine.Bănuiesc eu, că principalul moment a fost biografia tatălui meu, combatant pe frontul românesc,care la finele râzboiului din 1944 s-a aflat în lagÈ›rele suferinÈ›elor, în prizonierat la ruÈ™i, timp de trei ani. Tata adeseori plîngea, amintindu-È™i, zicînd: -- AcelaÈ™i lucru făceau ruÈ™ii cu prizonierii,cum se arată în cronicele germane , folosite ca probe delicte la procesul de la Nurenberg... Dragul tatei, dacă vreodată o să fie război È™i vei lupta pe front, mai bine să te împuÈ™ti, decît să fii prizonier la inamic... Și tata îmi aducea numai un exemplu.RuÈ™ii, au adunat pe un cîmp din regiunea Vladimir, de lîngă Moscova, într-o iarnă vreo 1500 de prizonieri români, nemÈ›i, italieni, unguri de i-au È›inut în baracuri fără de încălzire. Mîncare le dădea sorean, fără de apă âi-i punea la lucru într-o carieră ,ca să tragă înhamaÈ›i la vagonete cu nisip,pe o mare distanță pînă la fabrica de sticlă... Oamenii care mureau ca muÈ™tele, tot ei îi îngropau în troiene. Spre primăvară, dintr-o 1500 de prizonieri, au supraveÈ›uit în jurul la o sută.Cîns s-a dezgheÈ›at pămîntul,urgent au fost de-acolâo evacuaÈ›i, deoarece cadavrele îngropate în troiene începuseră a răspîndi epidemiile...Apoil tatăl meu, a evadat din prizonierat, a venit acasă È™i nimeni nu l-a căutat niciodată.Paradoxal, dar bunul meu părinte , revenind la baÈ™tină, s-a făcut brigadir în colhoz, È™i s-a aflat în rîndurile pcus peste treizeci de ani... Probabil faptul că eram fiul lui a creat cuiva rezerve în sensul avansării mele pe scara ierarhică a societății de-atunci.Regimul politic, precum am mai spus,își crează cu rîvnă propriile straturi de populaÈ›ie, care să-i accepte È™i să-i sprigine viabilitatea.Iar ca aceste straturi ( atunci È™i azi) să fie ascultătoare, docile, este necesar de convertit miezul intelectualității, singura care mai poate gîndi lucid È™i care mai poate tulbura, detona liniÈ™tea de mlaÈ™tină. Adică trebuia ca nucleul intelectualității basarabene să devină în perspectivă,pentru mulÈ›i ani înainte docil Moscovei, Rusiei. Abea acum citim în literatura de memorii despre anumiÈ›i agenÈ›i ai securității ruse, desoperiÈ›i prin FranÈ›a, Anglia, America, pe care Rusia i-a infiltrat încă de pe timpurile lui Petru I.Abia în zilele noastre am făcut cunoÈ™tință cu odiosul Testament a lui Petru I, nemaivorbind de protocolul adiÈ›ional secret al pactului Molotov-Ribentrop. .. Nu-i exclus ca sămînÈ›ia de turnători să fi fost scăpată tot de pe timpul È›arismului în solurile fertile ale principatelor româneÈ™ti, după cum vorbeÈ™te patriotul nostru Paul Gore, în monografia editată la recent ChiÈ™inău cu titlul "Anexarea Basarabiei", sau Mărturisirile lui P.halipa în cartea sa "Testament pentru urmaÈ™i". Cert este că în deceniile 5-8 ale secolului XX, pe teritoriul Moldovei sovietice, Rusia a renovat coloana a cincea, prin activiÈ™tii săi convertiÈ›i imediat după război, cei care È™i-au adus contribuÈ›ia esenÈ›ială prin pîrile lor, la deportările consîngenilor în Siberia, apoi È™tafeta a fost cu succes preluată prin anii 70 de către progeniturile lor È™i sunt sigur că această coloană a cincea, va determina " climatul politic" încă pentru cel puÈ›in un secol înainte în favoarea "intereselor fratelui mai mare". Această opinie la fel este o presupunere, care nu se bazează de unele probe concrete,însă ajung la concluzia, că orice stat, chiar È™i atunci cînd își schimbă regimul politic, se modifică situaÈ›ia istorică păstrează cu stricteÈ›e secretele sale în arhive care, în interesul existenîei lui pentru perspectivă nu le divulgă niciodată. Ca argument mai pot servi mărturisirile sincere ale lui Leonid чebarÈ™in, general al KGBului rusesc trecut în rezervă,oferite într-un interviu din ziarul moscovit "Komsomoliscaja pravda" de la 3 aprilie 1998, în care spune:" ÃŽn centru ( la Moscova, n.a.) probabil că se cunoaÈ™te cea mai mare parte din numele agenÈ›ilor de pe loc, dar cei din afara țării ( al Rusiei - n.a.) sunt cunoscuÈ›i uni cerc restrîns de persoane. Numele agenÈ›ilor din această categorie sunt ocrotite cu cea mai mare stricteÈ›e, iar divulgarea lor, practiv este imposibilă." Deci, intuind, încă pe la terminarea învățăturii universitare că nu mai pot fi acceptat de nici un clan birocratico-administrativ, am decis ca să mă dedic...umorului.Fusesem repartizat cu serviciu, ca tînăr specialist la unul din cele mai mari complexte agroindustriale de creÈ™terea porcilor din raionul DonduÈ™eni, în calitate de...inginer pentru tehnica securității... Văzînd raua am luat documentele È™i am revenit la ChiÈ™inău, ca după mari peripeÈ›ii È™i falsificare de acte ( mi-am făcut clandestin vinză de reÈ™edință într-un sătuc din preajma capitalei), cu mare dificultate,prin susÈ›inerea lui Simion Margine, un bun moldovean-gestionar, am devenit consilier juridic la un trust care avea menirea... supravegherea funcÈ›ionării tualetelor publice în toate centrele raionale ale republcii. ÃŽn acest trus erau angajaÈ›i în marea majoritate oameni în vîrstă, cu medalii multe în piept, veniÈ›i de pe întinsurile Rusiei, ca să ne...supravegheze funcÈ›ionarea veceelor publice.Eram adeseori trimis în deplasări prin toată Basarabia, petrecîndu-mi timpul în compania unor oameni nespus de interesanÈ›i, cu inimă mare,de la care aveam inspiraÈ›ie. ÃŽncepeam în mare taină să fac primele încercări literare, mai ales că un cunoscut de al meu, de la ziaristică, de cum absilvise facultatea, vertiginos , se pomenise aproape în fruntea celui mai prestigios ziar al scriitorilor.El publica articole kilometrice despre toate È™i despre nimicuri.Devenise foarte curînd trufaÈ™, ca un fiu de popă, încît nu- ajungeai nici cu stâlpul de telegraf la nas. Membru de partid, chiar din primul an de serviciu obÈ›inea cu uÈ™urință de la comitetul central al pcm deplasări în țările capitaliste. Era un adevărat mesager al plaiului nostru.Ca s-o închei cu acest tip,față de care n-am avut niciodată probe de aparteneÈ›a lui la serviciile respective, dînsul È™i astăzi prosperă în busines, iar cînd voievodul face călătorii în occident,colegul este inclus în componenÈ›a delegaÈ›iei de stat! Atunci, la începutul anilor 80 aveam impresia că cea mai fidelă, neconvertită organizaÈ›ie ce poate fi în RSSM este,neapărat Uniunea scriitorilor.Eram convins că anume scriitorii constituie "friÈ™ca societății", iar în fruntea lor,indiscutabil este amplasat patriarhul literaturii noastre originale basarabene, ce fusese prigonit de regimul lui Bodiul, È™i locuieÈ™te pe malul Moscovei. Deci, începusem a face primele încercări literare.ÃŽntr-o zi treceam timid pragul redacÈ›iei "Femeea Moldovei", È™i, spre surprinderea mea, redactorul Greta Arapu-Bostan,È™i-a asumat răspunderea ca să-mi publice prima nuvelă "Lumina umbrelor." Era anul 1981.Pe acele timpuri era un vis astral ca să devii Membru al US, deoarece ei se bucurau de mari privilegii: primeau apartamente fără de rînd, onorariile le erau stabile È™i bune, toÈ›i ca unul cîntau cu bucurie È™i fericire regimul comunist, îl omagiau pe Lenin È™i partidul - stea îndrumătoare. Se făceau zilele culturii în diferite zone ale URS, în cadrul delegaÈ›iilor cărora erau neapărat incluÈ™i condeerii...Pe teritoriul întinsei URSS scriitorii aveau case de creaÈ›ie, înde-È™i zămisleau cărÈ›ile, adunate cu vreun jubileu rotund în volumele operelor alese. Deci, în concepÈ›ia mea se crease impresia: dacă vrei să huzureÈ™ti în viață este neapărat nevoie să fii rus, membru de partid,ori rusificat, fiu de ministru,iar dacă nu poÈ›i fi nici una nici alta, n-ar fi rău să te faci nu atîta scriitor, cît membru al organizaÈ›iei lor.Sincer să fiu,în inima mea, prevala dragoste față de cuvîntul scris È™i mai puÈ›in favorurile ce le poate obÈ›ine un scriitor cu titlu.Avînd concepÈ›ia mea față de lucrurile reale din jurul nostru, am presupus că în această uniune sunt demult infiltraÈ›i nu numai scriitori sadea, ci È™i pseudoscriitori , care averau menirea să exercite unele misiuni ale serviciilor spesiale ale statului.Treceam, însă, peste această mentalitate È™i mi-am pus în scop să scriu cît mai bine. Curajul meu crescuse după acel debut.Scriam necontenit nuvele, povestiri, începusem primul roman.Aveam nevoie să mă familiarizez cu tagma scriitorilor. Odată, încă avînd doar titlul de tînăr literator, am plecat cu mari cheltuieli financiare ( Membrii Uniunii scriitorilor plăteau un preÈ› iluzoriu) la casa de creaÈ›ie din PiÈ›unda, Abhazia.Atunci, cu adevărat, m-am convins în ce rai își creau operele scriitorii sovietici.Condeerii nimeriÈ›i acolo, locuiau luni întregi în apartamente luxoasde, aidoma celora din hotelurile cu cinci stele. Piscină, jocuri sportive, distractuive, filme,dansuri, domniÈ™oare drăguÈ›e, plajă cu nisip auriu în preajmă, aer curat de munte,trapeză de patru ori pe zi de care puteau visa doar oamenii cu mijloace materiale considerabile.чi toate-acestea aproape pe gratis.Din contul fondului literar unional.Acolo se împrieteneau scriitorii din diferite republici, se convenea pentru a- È™i publica reciproc operele, prin traduceri, în schimb de valori culturale între republici, care pe atunci, erau obligatorii...Acolo, fiind, am aflat pentru prima oară, prin prezenÈ›a unor persoane de la noi, că dînÈ™ii sunt... scriitori. Nu doresc să fiu obiectiv, dar în anii 70-90 al secolului nostru, literatura basarabeană nu s-a manifestat prin opere ce ar fi capabile să iasă din cadrul hotarelor noastre.Ce poÈ›i scrie,cînd ramazanul È›i-i plin È™i-n fiecare zi eÈ™ti ghiftuit? Tocmai asta o fi explicaÈ›ia, că la momentul cînd s-a declanÈ™at restructurarea, s-a prăbuÈ™it imperiul sovietic, dacă unii din scriitorii ruÈ™i, aÈ™a ziÈ™ii desidenÈ›i,au scos din sertare manuscrise curajoase, cu care au produs senzaÈ›ii literare, apoi scriitorii noÈ™tri, s-au mărginit doar la niÈ™te mărturisiri lacrimogene,motivînd că nu au putut crea opere de valoare numai dinâ motivul că prea dură era cenzura.Dar cine le-a încurcat să scrie pentru sertare? Sau ce avea la momentul destrămării impreiului generaÈ›ia de literaÈ›i scris despre foamea organizată din 1946-1947, despre bestiile staliniste?.. Timpuri, de altfel prin care au trecut acea pleiadă de scriitori basarabeni, care au fost martorii oculari È™i erau datori să o facă... Astăzi, cînd privilegiile scriitorilor s-au dus la fund, se vede cu ochiul liber cine scrie, a fost cu adevărat scriitor, È™i cine, bănuiesc eu, au îndeplinit anumite funcÈ›ii de exepÈ›ie.Este respingător a urmări în ziua de azi, cum scriitorii s-au grupat în gășculiÈ›e È™i, uitînd aproape cu certitudine despre procesul de creaÈ›ie, se batjocoresc unii pe alÈ›ii, demonstrînd care mai de care cît de talentat a fost È™i este... Crtică literară , ca È™i literatură în genere mai că nu există.Iar dacă pe firmamentul literar își face apariÈ›ia vreun talent cît de cît, gaÈ™ca cea mai în vîrstă se năpusteÈ™te asupra lui cu toate armamentele pentru a-l distruge. Scriitorii de eri,în convulsii, își caută balia pierdută a privilegiilor.Se omagiază unul pe altul, fac demersuri către conducere de a li se da medalii. Nici să bănuiască că din urma lor vine un val de tineri talentaÈ›i, care, cu adevărat o să-i măture din cale È™i, tot ce este posibil, nici nu-È™i vor aminti nimeni de ei.Printre scriitori, bănuiesc eu, au fost mulÈ›i turnători, care mereu au destabilizat climatul literar sănătos,pe care cercau să-l păstreze unii talentaÈ›i de atunci.Sunt sigur că mulÈ›i dintre confraÈ›ii mei de condei,după ani intuitiv i-au depistat, dar acei colaboratori ai KGBului,nicicînd nu se vor dovulga, din motivele expuse mai sus.чi azi, în virtutea intemperiilor timpurilor, statul nostru le garantează taina acelei colaborări, prin litera codului penal,articolul 72, care menÈ›ionează: "Divulgarea informaÈ›iilor, ce constituie secret de stat, de către o persoană, căreia acestea i-au fost încredinÈ›ate s-au i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa..., se pedepseÈ™te cu privaÈ›iune de libertate pe un termen de la doi la opt ani." Oare nu este cazul să medităm asupra unor nume, eventual angajaÈ›i în caluitate de informatori, turnători sau alte funcÈ›ii din serviciile speciale de atunci È™i de acum? Am convingerea că multe din persoanele ,care astăzi se află la cîrma conducerii de vîrf, în virtutea faptului că s-au aflat în fruntea frontului ideologic al pcus, au colaborat evident cu organizaÈ›ia KGBlui.E un adevăr incontestabil. Odată convertiÈ›i, angajaÈ›i în rîndurile coloanei a cincea, ei au contribuit activ la marginalizarea unmor intelectuali, chiar au contribuit prin acÈ›iunile lor "nevinovate" la privarea unora de liberatate, au combătut mereu naÈ›ionalismul basarabean, la vremea respectivă aceÈ™ti colaboratori, au dat semnătura că vor sluji cu fidelitate idealurilor comuniste ale statului URSS. Astăzi, acele persoane se află pe vîrful piramidei, îi È™tie toată lumea.Succesorul Imperiului de eri, azi este alt stat, Rusia.De aici mă frămîntă întrebarea, care nu cred să îi lase indiferent pe mulÈ›i dintre noi. Oare aceÈ™ti impostori ai vremilor noastre, s-au dezis de acea obligaÈ›iune dată prin iscălitură, la îndeplinirea anchetelor de membri ai pcus, de a fi pentru totdeauna fideli idealurilor comuniste?.. Parlamentele Poloniei, României, cele din Þările Baltice, încearcă barem a depista colaboratorii fostului KGB, iar în Republica Moldova , independentă È™i suverană,se tace, de parcă nu i-am fi avut È™i nici pomină să-i È™i avem în toate sferele de activitate? Chiar ei nu există nici printre diferitele grupări criminale ( la părerea mea , tot create , cu acordul tacit al serviciilor speciale, pentru a destabiliza societatea), care activează semilegal pe teritoriul republicii intimidînd pe acei capi ai agenÈ›ilor economici, care, poate È™i doresc prosperarea țării? Grupările criminale,despre a căror existență cunoaÈ™te de la mic la mare, au devenit ( nu fără de bunaÈ™tiinÈ›a conducerii de vîrf) un fel de mediatori dintre masele largi È™i persoanele de vîrf, cei mai activi lobiÈ™ti în promovarea legilor favorabile unor cerc concret de persoane.Convingerea mea este că majoritatea celor din capul piramidei Puterii au ce au cu aceÈ™ti "mediatori". Au ei ce au cu cele mai puÈ›in de 10 la sută din populaÈ›ia republicii, care s-a îmbogățit de-a binelea, pentru totdeauna È™i, după ce s-au adăpostit în faimoasele lor conacuri prin Valea Morilor,È™i-au asigurat viitorul economiceÈ™te È™i nu-È™i prea doresc probleme de prisos. Adeseori conducerea de azi vorbeÈ™te de la înalta tribună, că își doreÈ™te în È›ară cît mai mulÈ›i oameni bogaÈ›i. E o dorință bună, dar È™i-a pus oare cineva întrebarea, de unde s-au iscat la noi,peste noapte atîțea băștinaÈ™i bogaÈ›? Analizînd evenementele politice din ultimii ani, am ajuns la următoarea presupunere. Cînd pe la 1988 lumea la ChiÈ™inău, eÈ™ea buluc în stradă, revendicînd limba marternă, alfabetul latin, tricolorul, în fruntea coloanelor, ca în orice revoluÈ›ie de pe glob, pășeau niÈ™te romantici, ghidaÈ›i de entuziasmul patriotic È™i revendicări politice, mai puÈ›in gîndindu-se la cele economice.Desiguri, mai apoi s-au infiltrat printre acei lideri È™i mulÈ›i provocatori,securiÈ™ti de toată mâinile,însă Moscova, la acea vreme, prin intermediul instituÈ›iilor sale era preocupată de altele...Știind că odată È™i odată strada se v-a potoli, iar gloata v-a cere demîncare,serviciile speciale ale Moscovei, au avut grijă, de urgență să scoată la iveală burghezia compradoră. Adică să o îmbogățească, să concentreze în mînile unor grupări capitalul financiar, iar apoi, cu ei, să poată dirija È›ara, care va apărea pe harta globului.Serviciile speciale ale Moscovei, avînd la îndemînă banii partidului, eÈ™iÈ›i de la controlul È™i evidenÈ›a societății,i-au repartizat printre agenÈ›ii secreÈ›i ai regimului, persoane de încredere, fidele, de altfel,acaparîndu-i cu întreg patrimoniul naÈ›ional. Apoi, îndată, au recurs la devalorizarea rublei, lipsind masele automat de avere. Pe acei ,care o viață au agonisit din sudoare un comînd la bătrîneÈ›e. Lipsind masele de mijloace, nomenclatura nouă, care s-a amplasat în fotoliul conducerii, au declanÈ™at privatizarea masivă în È›ară. Cine a putut atunci să cumpere uzinele, fabricile, celelalte bunuri patrimoniale? Desigur, că acei care dispuneau de bani. ÃŽntr-un cuvînt, agenÈ›ii secreÈ›i, peste noapte au devenit masivii agenÈ›i economici.Cu banii partidului, cu susÈ›inerea celora de la Moscova ei au furat cît au putut. Aceste persoane îmbogățite peste noapte, pe la începutul anilor 90 È™i-au luat o revanșă extraordinară, demonstrînd cu bogăția lor, în mod cinic,poporului prostit, că acei cer i-au înlăturat prin revoluÈ›ia străzii de la puterea politică nu sunt, în comparaÈ›ie cu ei,doar niÈ™te coate-goale, incapabili să asigure viitorul țării cu o viață normală... ÃŽn acea perooadă, serviciile speciale ale Moscova, au izbutit să mai convertească, dîndu-le ceva patrimoniu lor, personal È™i pe unii, care se făcuseră prin talentul lor, lideri ai miÈ™cărilor maselor în străzi. faceÈ›i, vă rog o analiză abstractă È™i cercaÈ›i a da răspuns, unde sunt amplasaÈ›i la ziua de azi acei oratori,care strigau slogane patriotice, cîndva la tribunele improvizate de la Teatrul verde... VeÈ›i descoperi, cu siguranță niÈ™te lucruri uimitoare.Toate-acestea s-au făcut foarte È™tiinÈ›ific, astfel, că într-un scurt timp, Moscova, prin mass media, prin bani È™i slăbiciunile noastre tradiÈ›ionale de a ne bucura cînd se mulge vaca bine,a compromis definitiv, tot nu fără de concursul conaÈ›ionalilor noÈ™tri,idealul basarabenilor de a exercita la finele secolului nostru unirea cu Patria mamă, România. Este cazul ca să fac o paralelă dintre intelectualitatea din cadrul "Sfatului Þării", cea care a unit Basarabia cu Patria È™i intelectualitatea din perioada 1988-1991. Dacă la 1918 intelectualitatea noastră, precum am menÈ›ionat anterior s-a încadrat în lupta pentru eliberare naÈ›ională din propriul ei elan, entuziasm, avînd o conÈ™tiință patriotică ; dorință de a se vedea liberi, independenÈ›i de Imperiul rus, apoi cu intelectualitatea zilelor noastre a fost cu totul altă poveste.Ajungînd la perioada de restriÈ™te, cînd Imperiului îi fugea pămîntul de sub picoare, Moscova a apelat la structurile speciale ale pcus;la turnătorii, colaboratorii ei activi, organizînd cu ei nucleul de "MiÈ™care pentru restructurare" Serviciile speciale de la Moscova au organizat în Basarabia, la părerea mea,partide politice,după ce a fost anulat articolul 6 din ConstituÈ›ia URSS,fronturi de diferite orientări, amplasînd în fruntea conducerii acestora oamenii lor. AceÈ™ti oameni dirijaÈ›i de ei,de altfel capabili, buni organizatori, oratori, au contribuit mai întîi la distrugerea miÈ™cărilor patriotice caatare, apoi, lent, neînsemnat, cu ajutorul susÈ›inerilor financiare ale magnaÈ›ilor financiari ( banii partidului comunist, dar în esență, banii noÈ™tri),prin intermediul voturilor la alegeri, se rînduiesc È™i se amplasează în fotoliile puterii de la noi. ObservaÈ›i, că masele populare astăzi, în mocirla sărăciei nu mai aspiră spre idealurile reunirii. Iar liderii de atunci, din capul miÈ™cărilor, prosperă È™i se bucură în cele mai solide fotolii ale puterii. Acei lideri pseudopatriotici, astăzi sunt ba capi ai agenÈ›ilor economici, ba au posturi cheie,sunt ambasadori, referenÈ›i, sunt amplasaÈ›i acolo unde bine se plăteÈ™te, unde le sînt create condiÈ›ii bune pentru ei, copiii lor,pentru viitor. De la 1991 încoace,serviciile speciale se ocupă intens cu distrugerea sistematică ale celor create la 1989. ObservaÈ›i cîte antemiÈ™cări ale serviciilor speciale au apărut în cadrul asociaÈ›iilor cum ar fi, celor ale regimului totalitar, ale ostaÈ™ilor ce au luÈ›ptat pe frontul romînesc.. ÃŽn fruntea organizaÈ›iilor pronaÈ›ionale au fost amplasate persoane mediocre,care le-au compromis, iar dacă au apărut organisme internaÈ›ionale de prestigiu, acolo, neapărat s-au amplasat persoane bine controlate È™i instruite ale Moscovei. Ar fi o greÈ™ală de a afirma că intelectualitatea de la noi nu a încercat să procedeze revoluÈ›ionar, mai altfel È™i înainte. Dar, în asemenea caz, la vîrful instituÈ›iilor colective, neapărat era amplasat omul necesar pentru a destabiliza situaÈ›ia.Chiar È™i în ceia ce se putea de ignorat... Am în vedere unele chestiuni ale culturii noastre. Televiziunea, precum a fost comunistă, cu emisiunile ei sovietice,aÈ™a a È™i rămas, neschimbată. Doar o uÈ™oară imitare al emisiunilor de tip moscovit, arareori dăinuie È™i astăzi, fiindcă în vîrful conducerii ei au venit îndată oamenii, care ani în È™ir au condus ideologia la comsomoale È™i pcus. Altă durere a noastră a fost È™i, din păcate, pînă astăzi , rămîne cinematografia. De la sfîrÈ™itul anilor 60, în cinematorgrafia noastră nu s-au abordat niciodată tema dureroasă a deportărilor basarabenmilor, ale foam,ei organizate, ale faptelor bandiÈ›eÈ™ti, comise de către comuniÈ™ti în È›inut.Nici vorbă despre unele cercuri politice din perioada postbelică, care, au avut loc în Basarabia. Nimic, la acest compartiment! Dacă È™i au fost unele încercări, s-a recurs ca înainte la unele opere clasice, în cel mai bun caz, dar aÈ™a, iarăși ne-am adîncit în tematica lui moÈ™ Ion, mătuÈ™a Mărioara, sau filme cu prilegul onomasticii a vreunui artist, care a cîntat din belÈ™ug cîntece de felul" MulÈ›umim partidului.." Poate că cineva a È™i vrut să filmeze alte realități, dar, cu siguranță, din cauza lipselor financiare, care trebuia să i le dea oamenii Moscovei, proiectele au rămas pe hîrtie... Un bastion al primăverii revoluÈ›ionare a încercat să fie Alma Mater din Moldova, cu profesorii ei progresiÈ™ti, naivii de ei! Corpul didactic a mizat să aducă în fruntea ei un rector cu viziuni progresiste. Munca de amplasare în fruntea Hramului È™tiinÈ›ei de la noi se desfășurase democrafic, cinstit. Dar, personal ex-prim ministrul, a curmat această iniÈ›iativă, aburcîndu-l voluntar, abuziv, în stilul pcus pe unul,persoană, care îndată de cum a luat sceptrul în mâină, a È™i început să se răfuiască cu oponenÈ›ii de aici, concediindu-i , nelegitim, sub orice pretext.Folosind ca armă senatul, la cîrma cărora erau amplasaÈ›i oamenii lui,în calitate de matematicieni, filologi, intendenÈ›i,puteau efectua epurarea de cadre, față de un micobiolog... Adevărat,e, că revolta celora persecutaÈ›i a fost din cea mai neaÈ™teptată. Pîndindu-l pe rectorul cu pricina, i-a atins în veceul public, un ciocănaÈ™ la scăfîrlie. Este primul caz, cînd un cap de specialist al istoriei pcus în È›inutul nostru a fost ciocănit.Cu toate-acestea Alma Mater s-a izbăvit de profesorii neconvenabili. Lectorii prestigioasei instituÈ›ii s-au pomenit umiliÈ›i, ponegriÈ›i, înfricoÈ™aÈ›i, dezmembraÈ›i. Le-a pierit în scurtă vreme orice iniÈ›iativă, acum , asemănîndu-se unei turme de zebre, care, hăituite de lei, cînd una din consoarte cade pradă È™i este sfîșiată în apropiata vecinătate, privesc tăcute, tabloul devorării, fără a mai arăta vreo împotrivire. Iar satrapul jubilează pe la forumuri È™i simpozioane, reprezentîndu-ne victorios cu faimoasele lui cunoÈ™tinÈ›e în ale partidelor, deja noi È™i democratice. Nu zadarnic cînd am încercat, în virtutea profesiei, să contribui la curmarea tuturor porcăriilor de-acolo, acest arhiduce s-a È™i interesat dacă nu cumva vreuna din odraslele mele învață la Universitate. Cu ce scop a întrebat el? Cred că în cazul dat comentariile sunt de prisos...Ceia ce se mai face È™i la alte instituÈ›ii de învățămînt superior din Republica Moldova, mai ales la Universitatea de medicină, la acest sfîrÈ™it de mileniu, unul Tată ceresc È™tie... Dar cine face toate aceste schimbări în istoria noastră naÈ›ională? Cine-s dacă nu copiii È™i nepoÈ›ii acelei intelectualități, plăsmuite de Moscova neoimperialismului rusesc? Plăsmuite de către cozile autohtone de topor. Rusia, fără nici un obstacol, avînd amplasaÈ›i prin serviciile speciale oamenii ei, leger își promovează politica de neocolonialism în Basarabia.Mai întîi, cu directul concurs al KGBului , cozilor de topor de felul lui MaracuÈ›a, Caraman, Iacovlev, È™i & au scindat Republica în două state banane: Transnistria È™i Găgăuzia, iar acuma nimicesc premeditat a tot ce este naÈ›ional È™i de istorie. Se găsesc peste noapte pseudosavanÈ›i, care publică monografii cu argumentări de defăimarea istoriei băștinaÈ™ilor. Chiar È™i patriarhul literaturii noastre, avînd să plătească poliÈ›e ocupanÈ›ilor ruÈ™i, acest simbol al conÈ™tiinÈ›ei naÈ›ionalede eri, azi, arareori se lansează în mass media cu articole, ce ponegeresc aspiraÈ›iile românilor basarabeni . Domnia sa ,neluînd nici o atitudine față de atrocitățile ruseÈ™ti din Moldova în perioada ocupaÈ›iei lor, despre invazia căzăcimii ruse în Transnistria,politica lor expansionistă asupra republicii noastre, trîmbiÈ›ează mereu în publicistica sa,încercînd a ne convinge: ce nu s-ar întîmpla, dar tot mai bine cu ruÈ™ii o să ne fie! Azi, la noi toate persoanele aflate pe valul Puterii plăteÈ™te, la părerea mea,tribut serviciilor speciale ale Rusiei. Or, cum se poate de înÈ›eles că fiecare campanie electorală este finanÈ›ată de-acolo,iar apoi, venind la conducere,liderii noÈ™tri manifestă o totală incapabilitate de a scoate acest popor atît de chinuit din impas? Cum se lămureÈ™te faptul că odată cu trecerea zilelor cădem în prăpastia dependenÈ›ei față de Rusia, mai ales din punct de vedere economic? Conducerea de azi, la noi nu se observă. Nu se vede ca vreun politician, să facă o propunere concretă,să-l auzim ( cu exepÈ›ia promisiunilor din campaniile electorale) cum vrea să facă ceva, să muncească.Ajungi fără să vrei la convingerea că marea politică în regiunea noastră, la poalele Balcanilor,pe care chipurile ar trebui s-o facem noi, este totalmente dirijată È™i controlată de Mocova. Conducerea de vîrf este impotentă totalmente. Suntem specialiÈ™ti în faptul de a zîmbi elegant È™i frumos la televizor. Au fost cazuri cînd liderii noÈ™tri au demonstrat È™i orgolii, mînie pe oponență, pînă ei înÈ™iÈ™i au nimerit în...opoziÈ›ie. Dar aÈ™a a dorir "fratele mai mare": Dacă tu ai condus È›ara oleacă, mai lasă să conducă È™i alt fanariot. Apropo, tradiÈ›ia fanarioÈ›ilor la noi continuă È™i atîta timp cît nu va apărea o personalitate cu adevărat patriotică , la noi,ceia ce au fondat turcii, cu foarte multe succese vor continuao ruÈ™ii. Poate de-atîta conducerea de vîrf de la noi se eschivează de la orice iniÈ›iativă de a promova pe arena politică internaÈ›ională, față de vecinul nostru Ukraina, problema retrocedării teritoriilor ocupate de ei, cu ajutorul fraÈ›ilor lor de sînge al Bucovinei de Nord È™i eÈ™irii la Marea Neagră. De ce adică Republica Moldova de azi n-ar cere retrocedarea sudului È™i nordului Basarabiei? Nu sunt ele oare teritorii ale Moldovei istorice? Poate că la momentul istoriei de azi retrocedarea lor, cînd Ukraina este o putere atomică în regiune, lucrul caatare constituie un plan ireal. Dar, la părerea mea, lucrul acesta, necesită de perspectiva negocierilor, ar fi bine ca problema să existe la convorbirile frecvente dintre cele două state.Liderii noÈ™tri nu sunt preocupaÈ›i de lucruri sfinte.Pare-se că ei au ca totdeauna misiunea de a supraveghea, a compromite È™i a deturna vreun talent naÈ›ional care, eventual apare, vreo miÈ™care progresistă, care poate veni în contradicÈ›ie cu interesele oligarhiei financiare, deja autohtone. Pentru a abate spiritele, conducerea de la noi mai emite È™i niÈ™te legi, care, în esență ele nu lucrează. Mă refer la cadrul legilor cu privire la reabilitarea victimilor regimului totalitar. Este o mare tristeÈ›e să urmăreÈ™ti cum bieÈ›ii oameni, după jumătate de secol sunt batjocoriÈ›i, atunci, cînd încearcă a-È™i cere casa părinÈ›ilor ,ce le-a fost răpită cîndva în mod barbar de către ocupaÈ›ia rusească. Mai mult ca atît, în aceste misiuni sunt atraÈ™i acuma fii È™i fiicele ale acelora care au servit cu pietate sercviciilor speciale ale Rusiei ( considerată deja intelectualitate de gradul doi), plăsmuite în anii 40-80 de imperiul sovietic.Aceste progenituri, pășesc spre un nou salt calitativ al istoriei. Deja obÈ›in studii peste hotare,unii dintre ei s-au făcut cu cetățenie È™i paÈ™aport român.Pentru orice eventualitate. La convingerea mea, KGBul a rămas acelaÈ™, fiindcă nomenclatura comunistă,de orientare, în exclusivitate rusă, este la conducere.Și se va menÈ›ine încă foarte multă vreme, deoarece, s-ar părea că noi nu avem personalități îndrăzneÈ›e, deÈ™tepte în Basarabia. Să se înÈ›eleagă măcar de cineva dintre noi, că are un simÈ› patriotic, decît interesul buzunarului său.AÈ™a, precumo au majoritatea liderilor țărilor africane... Nouă nu ne rămîne decît să sperăm la ivirea unui geniu al naÈ›iunii noastre.Doresc ca el să apară fulgerător, neconvertit, neasociat la interesele "fratelui mai mare", al KGBului, È™i să servească aserÈ›iunilor È™i intereselor neamului. Să fie un Făt-Frumos de poveste, care, îndată ajuns la tronul țării să trăiască conÈ™tiincios că el nu aparÈ›ine propriilor lui ambiÈ›ii , ci el aparÈ›ine neamului, istoriei. Avem nevoie acuma ca niciodată,ca în locul gozului politic ce ne-a fost impus,să vină un Napoleon Bonaparte, un Dudaev, un Danco. Vreau să È™tiu că generaÈ›ia mea, în afgară de lichele, asociaÈ›i la cutra kaghebistă, este capabilă să dee È™i personalități notorii. Acuma, la hotarul dintre două milenii e foarte dificil să-l găsim, chiar dacă nasc È™i la Moldova oameni.Este interesant să observi cum, în zilele de azi , apare cîte un Ministru de interne, care face colb , cu unele depistări ale vreunei grupări mafiotice,se bate cu pumnul în piept, că uite, ce a făcut, apoi... dispare de la conducere. Adică, își crează aură, ca mai apoi, să aibă un imidge, pentru ca să fie 'catapultat' într-un foroliu cu pondere. Jocul respectiv este cunoscut È™i poate să-l ghicească nu numai un profesiopnal, ci chiar oamenii de rînd. Oare de ce de la 1989 încoace nici un ministru, nici un om de rang înalt, nici o grupare mafiotică nu a fost depuistată È™i pusă la respectul legii? Răspunsul îl pot da doar organele speciale ale regimului de eri È™i de azi. Iar nouă nu ne rămîne, decît să sperăm că vom avea în mileniul trei un... Napoleon.Un Napoleon, care ar întruni ca personalitate concepÈ›ia naÈ›ională, economică È™i idiologică, ce ne-ar prezenta în lume o naÈ›iune independentă cu adevărat, care cît de cît se respectă. Să nu ne reprezinte ca o colonie rusească , ca pe niÈ™te oameni fără de creer È™i mîndrie naÈ›ională. Să nu mai purtăm ruÈ™inea robilor, în È›ara unde nu este conducere, justiÈ›ia È™i toată puterea este coruptă, convertită la interesele de clan; cu două stătuleÈ›e marionete, construite din mila È™i comanda "fratelui mai mare", cu o criminalitate asemănătoare celei siciliene, dacă nu È™i mai anapoda. ÃŽntr-o republică-vasală, fără de un viitor pentru copiii noÈ™tri. Da, suntem în aÈ™teptarea unui Napoleon autohton, dornic, să exprime voinÈ›a poporului,de a întreprinde fapte concrete întru debarasarea Basarabiei de ruÈ™inea colonialistă sub al cărui căcîi de aflăm la porÈ›ile Europei. Chiar dacă-i o utopie să crezi că apariÈ›ia unui eventual vîrf de aisberg va fi capabil să sfarme însuÈ™i temelia aisbergului, clădit de două secole È™i mai bine cu o bunăștiință al invadatorilor externi cum nu s-au clădit nici piramidele egiptene. Basarabia, în decusuilâ multor ani, poporul ei de pe această palmă de pămînt, în decursul veacurilor a avut È™i mai are foarte mulÈ›i procurori pe capul ei. Cred că a venit vremea ca să aibă È™i avocaÈ›i, întru apărarea ei de acei monÈ™tri care au pîngărit-o ca pe o domniÈ™oară lipsită de prihană.Să fim conÈ™tiincioÈ™i cu ce dorim să plecăm din acest mileniu în celălalt, care, cu certitudine v-a fi altul, cu alÈ›i oameni.Să trecem în mileniul viitor nu cu ruÈ™inea de-a te afla lîngă conacurile din Valea Morii È™tiind cu siguranță că acolo locuiesc hoÈ›ii, tîlharii, prostituatele politice, convertite pînă în măduva oaselor la serviciile tenebre care-i favorizează.N-am fost nicicînd condamnat, deÈ›inut politic, nu doresc concret de arăta pe cineva cu degetul. Sunt un simplu cetățean, cu dreptul la opinie, conÈ™tiincios de faptul că din urma noastră, pe arena vieÈ›ii sociale vin copii, urmaÈ™ii noÈ™tri. Doresc ca să le lăsăm cît mai puÈ›ine gunoaie în casă,să pășim altfel,oneÈ™ti, mai realiÈ™ti, mai curtaÈ›i în mileniul trei; să avem măcar o sută de chilometri de cale fierată, standart european, ce ne-ar lega cu patria strămoÈ™ească. Să ne conectăm cît de cît la sursele energetice ale României È™i să ne izbăvim măcar pe jumătate de agenÈ›ii serviciilor secrete ruseÈ™ti, de fapt, care nu vor renunÈ›a niciodată la ideia lor revanÈ™ardă de a reveni sau cel puÈ›in a ne menÈ›ine pe veÈ™nicie în stricta lor sferă de influiență. Doresc , dacă Dumnezeu ne v-a bucura cu norocul de a avea în viitorul apropiat o personalitate care să ee iniÈ›iativa istoriei neamului în mâinile lui, să fie un om energic, mîndru că s-a născut român pe această palmă de pămînt cu istorie milenară; conÈ™tient că această istorie trebuie scoasă la lumină, după ce barbarii ne-au pîngărit-o cu atîta zel de reavoință.Or, structurile secrete sunt tot mai mult absorbite de structurile criminale ce se consolidează, de tip mafiotic, iar acele persoane care nu pot fi convertite, sunt pur È™i simplu È›inta exterminărilor de aceeaÈ™i lume interlopă. Sper că în viitorul apropiat oamenii vor înÈ›elege multe È™i vor avea curajul să se pocăiască, doar se schimbă lumea, politica È™i mentalitatea.Să ne conducem de Sfînta Scriptură, care la capitolul 9, vers.3 al Ecleziastului se spune: " Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceiaÈ™i soartă au toÈ›i. De aceea È™i este atîta nebunie în inima fiilor oamenilor, tot timpul cît trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morÈ›i." Acsete sfinte ar trebui să le cunoască toÈ›i, căci la dispariÈ›ia noastră începe judecata cea mare, pe care o fac urmaÈ™ii, pe care va face-o bunul Dumnezeu. Abia după ce omul pleacă de pe pămînt, se cunoaÈ™te cu adevărat cine a fost È™i ce umbră a lăsat el în viață. Și după el nu rămîne decît o piatră de mormînt ( dacă are cine i-o pune), pe care are opi o năpădesc ploile, vînturile, È™i aducerile aminte, ori o cruce de lemn, putredă È™i părăsită, peste care din vreme-n vreme, se urinează cîte-un câîne hoinar. Și dacă mai sunt dintre acei, care cred că se poate de trăit o viață în plăcerile minciunii È™i falsului, ocrotiÈ›i de unele servici speciale ale statului, mai devreme sau mai tîrziu totuna urmează descoperirea tuturor nedreptăților,în judecata generaÈ›iilor.Dar atunci s-ar putea sa păcatele lor să le plătească, ferit-a sfîntul,nepoÈ›ii. Sunt mîndru că în locul generaÈ›iei noastre vine alta mai energică, mai realistă, mai optimistă.Deci, nouă ne-a rămas doar să ne pocăim într-un oarecare fel, pentru a lăsa mai multă lumină È™i căldură în urmă. чi s-ar putea ca ora pocăinÈ›ei să fie deja trecută de miezul nopÈ›ii. Cineva încă ne mai aude, ne mai doreÈ™te să ne-asculte păsul. Involuntar, deschid geamurile casei noastre È™i vă chem, oameni. OpriÈ›i jazzul deÈ™ertăciunilor lumeÈ™ti È™i identificaÈ›i ora regăsirii de sine, ora împăcării È™i pocăinÈ›ei. Astfel nu se poate, oameni, pe care vă iubesc. Doar suntem nevoiÈ›i să murim destoinic, mîndri,.. tot oameni!iale oamenii ei, leger își promovează politica de neocolonialism în Basarabia.Mai întîi, cu directul concurs al KGBului , cozilor de topor de felul lui MaracuÈ›a, Caraman, Iacovlev, È™i & au scindat Republica în două state banane: Transnistria È™i Găgăuzia, iar acuma nimicesc premeditat a tot ce este naÈ›ional È™i de istorie. Se găsesc peste noapte pseudosavanÈ›i, care publică monografii cu argumentări de defăimarea istoriei băștinaÈ™ilor. Chiar È™i patriarhul literaturii noastre, avînd să plătească poliÈ›e ocupanÈ›ilor ruÈ™i, acest simbol al conÈ™tiinÈ›ei naÈ›ionalede eri, azi, arareori se lansează în mass media cu articole, ce ponegeresc aspiraÈ›iile românilor basarabeni . Domnia sa ,neluînd nici o atitudine față de atrocitățile ruseÈ™ti din Moldova în perioada ocupaÈ›iei lor, despre invazia căzăcimii ruse în Transnistria,politica lor expansionistă asupra republicii noastre, trîmbiÈ›ează mereu în publicistica sa,încercînd a ne convinge: ce nu s-ar întîmpla, dar tot mai bine cu ruÈ™ii o să ne fie! Azi, la noi toate persoanele aflate pe valul Puterii plăteÈ™te, la părerea mea,tribut serviciilor speciale ale Rusiei. Or, cum se poate de înÈ›eles că fiecare campanie electorală este finanÈ›ată de-acolo,iar apoi, venind la conducere,liderii noÈ™tri manifestă o totală incapabilitate de a scoate acest popor atît de chinuit din impas? Cum se lămureÈ™te faptul că odată cu trecerea zilelor cădem în prăpastia dependenÈ›ei față de Rusia, mai ales din punct de vedere economic? Conducerea de azi, la noi nu se observă. Nu se vede ca vreun politician, să facă o propunere concretă,să-l auzim ( cu exepÈ›ia promisiunilor din campaniile electorale) cum vrea să facă ceva, să muncească.Ajungi fără să vrei la convingerea că marea politică în regiunea noastră, la poalele Balcanilor,pe care chipurile ar trebui s-o facem noi, este totalmente dirijată È™i controlată de Mocova. Conducerea de vîrf este impotentă totalmente. Suntem specialiÈ™ti în faptul de a zîmbi elegant È™i frumos la televizor. Au fost cazuri cînd liderii noÈ™tri au demonstrat È™i orgolii, mînie pe oponență, pînă ei înÈ™iÈ™i au nimerit în...opoziÈ›ie. Dar aÈ™a a dorir "fratele mai mare": Dacă tu ai condus È›ara oleacă, mai lasă să conducă È™i alt fanariot. Apropo, tradiÈ›ia fanarioÈ›ilor la noi continuă È™i atîta timp cît nu va apărea o personalitate cu adevărat patriotică , la noi,ceia ce au fondat turcii, cu foarte multe succese vor continuao ruÈ™ii. Poate de-atîta conducerea de vîrf de la noi se eschivează de la orice iniÈ›iativă de a promova pe arena politică internaÈ›ională, față de vecinul nostru Ukraina, problema retrocedării teritoriilor ocupate de ei, cu ajutorul fraÈ›ilor lor de sînge al Bucovinei de Nord È™i eÈ™irii la Marea Neagră. De ce adică Republica Moldova de azi n-ar cere retrocedarea sudului È™i nordului Basarabiei? Nu sunt ele oare teritorii ale Moldovei istorice? Poate că la momentul istoriei de azi retrocedarea lor, cînd Ukraina este o putere atomică în regiune, lucrul caatare constituie un plan ireal. Dar, la părerea mea, lucrul acesta, necesită de perspectiva negocierilor, ar fi bine ca problema să existe la convorbirile frecvente dintre cele două state.Liderii noÈ™tri nu sunt preocupaÈ›i de lucruri sfinte.Pare-se că ei au ca totdeauna misiunea de a supraveghea, a compromite È™i a deturna vreun talent naÈ›ional care, eventual apare, vreo miÈ™care progresistă, care poate veni în contradicÈ›ie cu interesele oligarhiei financiare, deja autohtone. Pentru a abate spiritele, conducerea de la noi mai emite È™i niÈ™te legi, care, în esență ele nu lucrează. Mă refer la cadrul legilor cu privire la reabilitarea victimilor regimului totalitar. Este o mare tristeÈ›e să urmăreÈ™ti cum bieÈ›ii oameni, după jumătate de secol sunt batjocoriÈ›i, atunci, cînd încearcă a-È™i cere casa părinÈ›ilor ,ce le-a fost răpită cîndva în mod barbar de către ocupaÈ›ia rusească. Mai mult ca atît, în aceste misiuni sunt atraÈ™i acuma fii È™i fiicele ale acelora care au servit cu pietate sercviciilor speciale ale Rusiei ( considerată deja intelectualitate de gradul doi), plăsmuite în anii 40-80 de imperiul sovietic.Aceste progenituri, pășesc spre un nou salt calitativ al istoriei. Deja obÈ›in studii peste hotare,unii dintre ei s-au făcut cu cetățenie È™i paÈ™aport român.Pentru orice eventualitate. La convingerea mea, KGBul a rămas acelaÈ™, fiindcă nomenclatura comunistă,de orientare, în exclusivitate rusă, este la conducere.чi se va menÈ›ine încă foarte multă vreme, deoarece, s-ar părea că noi nu avem personalități îndrăzneÈ›e, deÈ™tepte în Basarabia. Să se înÈ›eleagă măcar de cineva dintre noi, că are un simÈ› patriotic, decît interesul buzunarului său.AÈ™a, precumo au majoritatea liderilor țărilor africane... Nouă nu ne rămîne decît să sperăm la ivirea unui geniu al naÈ›iunii noastre.Doresc ca el să apară fulgerător, neconvertit, neasociat la interesele "fratelui mai mare", al KGBului, È™i să servească aserÈ›iunilor È™i intereselor neamului. Să fie un Făt-Frumos de poveste, care, îndată ajuns la tronul țării să trăiască conÈ™tiincios că el nu aparÈ›ine propriilor lui ambiÈ›ii , ci el aparÈ›ine neamului, istoriei. Avem nevoie acuma ca niciodată,ca în locul gozului politic ce ne-a fost impus,să vină un Napoleon Bonaparte, un Dudaev, un Danco. Vreau să È™tiu că generaÈ›ia mea, în afgară de lichele, asociaÈ›i la cutra kaghebistă, este capabilă să dee È™i personalități notorii. Acuma, la hotarul dintre două milenii e foarte dificil să-l găsim, chiar dacă nasc È™i la Moldova oameni.Este interesant să observi cum, în zilele de azi , apare cîte un Ministru de interne, care face colb , cu unele depistări ale vreunei grupări mafiotice,se bate cu pumnul în piept, că uite, ce a făcut, apoi... dispare de la conducere. Adică, își crează aură, ca mai apoi, să aibă un imidge, pentru ca să fie 'catapultat' într-un foroliu cu pondere. Jocul respectiv este cunoscut È™i poate să-l ghicească nu numai un profesiopnal, ci chiar oamenii de rînd. Oare de ce de la 1989 încoace nici un ministru, nici un om de rang înalt, nici o grupare mafiotică nu a fost depuistată È™i pusă la respectul legii? Ră spunsul îl pot da doar organele speciale ale regimului de eri È™i de azi. Iar nouă nu ne rămîne, decît să sperăm că vom avea în mileniul trei un... Napoleon.Un Napoleon, care ar întruni ca personalitate concepÈ›ia naÈ›ională, economică È™i idiologică, ce ne-ar prezenta în lume o naÈ›iune independentă cu adevărat, care cît de cît se respectă. Să nu ne reprezinte ca o colonie rusească , ca pe niÈ™te oameni fără de creer È™i mîndrie naÈ›ională. Să nu mai purtăm ruÈ™inea robilor, în È›ara unde nu este conducere, justiÈ›ia È™i toată puterea este coruptă, convertită la interesele de clan; cu două stătuleÈ›e marionete, construite din mila È™i comanda "fratelui mai mare", cu o criminalitate asemănătoare celei siciliene, dacă nu È™i mai anapoda. ÃŽntr-o republică-vasală, fără de un viitor pentru copiii noÈ™tri. Da, suntem în aÈ™teptarea unui Napoleon autohton, dornic, să exprime voinÈ›a poporului,de a întreprinde fapte concrete întru debarasarea Basarabiei de ruÈ™inea colonialistă sub al cărui căcîi de aflăm la porÈ›ile Europei. Chiar dacă-i o utopie să crezi că apariÈ›ia unui eventual vîrf de aisberg va fi capabil să sfarme însuÈ™i temelia aisbergului, clădit de două secole È™i mai bine cu o bunăștiință al invadatorilor externi cum nu s-au clădit nici piramidele egiptene. Basarabia, în decusuilâ multor ani, poporul ei de pe această palmă de pămînt, în decursul veacurilor a avut È™i mai are foarte mulÈ›i procurori pe capul ei. Cred că a venit vremea ca să aibă È™i avocaÈ›i, întru apărarea ei de acei monÈ™tri care au pîngărit-o ca pe o domniÈ™oară lipsită de prihană.Să fim conÈ™tiincioÈ™i cu ce dorim să plecăm din acest mileniu în celălalt, care, cu certitudine v-a fi altul, cu alÈ›i oameni.Să trecem în mileniul viitor nu cu ruÈ™inea de-a te afla lîngă conacurile din Valea Morii È™tiind cu siguranță că acolo locuiesc hoÈ›ii, tîlharii, prostituatele politice, convertite pînă în măduva oaselor la serviciile tenebre care-i favorizează.N-am fost nicicînd condamnat, deÈ›inut politic, nu doresc concret de arăta pe cineva cu degetul. Sunt un simplu cetățean, cu dreptul la opinie, conÈ™tiincios de faptul că din urma noastră, pe arena vieÈ›ii sociale vin copii, urmaÈ™ii noÈ™tri. Doresc ca să le lăsăm cît mai puÈ›ine gunoaie în casă,să pășim altfel,oneÈ™ti, mai realiÈ™ti, mai curtaÈ›i în mileniul trei; să avem măcar o sută de chilometri de cale fierată, standart european, ce ne-ar lega cu patria strămoÈ™ească. Să ne conectăm cît de cît la sursele energetice ale României È™i să ne izbăvim măcar pe jumătate de agenÈ›ii serviciilor secrete ruseÈ™ti, de fapt, care nu vor renunÈ›a niciodată la ideia lor revanÈ™ardă de a reveni sau cel puÈ›in a ne menÈ›ine pe veÈ™nicie în stricta lor sferă de influiență. Doresc , dacă Dumnezeu ne v-a bucura cu norocul de a avea în viitorul apropiat o personalitate care să ee iniÈ›iativa istoriei neamului în mâinile lui, să fie un om energic, mîndru că s-a născut român pe această palmă de pămînt cu istorie milenară; conÈ™tient că această istorie trebuie scoasă la lumină, după ce barbarii ne-au pîngărit-o cu atîta zel de reavoință.Or, structurile secrete sunt tot mai mult absorbite de structurile criminale ce se consolidează, de tip mafiotic, iar acele persoane care nu pot fi convertite, sunt pur È™i simplu È›inta exterminărilor de aceeaÈ™i lume interlopă. Sper că în viitorul apropiat oamenii vor înÈ›elege multe È™i vor avea curajul să se pocăiască, doar se schimbă lumea, politica È™i mentalitatea.Să ne conducem de Sfînta Scriptură, care la capitolul 9, vers.3 al Ecleziastului se spune: " Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceiaÈ™i soartă au toÈ›i. De aceea È™i este atîta nebunie în inima fiilor oamenilor, tot timpul cît trăiesc. чi după aceea? Se duc la cei morÈ›i." Acsete sfinte ar trebui să le cunoască toÈ›i, căci la dispariÈ›ia noastră începe judecata cea mare, pe care o fac urmaÈ™ii, pe care va face-o bunul Dumnezeu. Abia după ce omul pleacă de pe pămînt, se cunoaÈ™te cu adevărat cine a fost È™i ce umbră a lăsat el în viață. Și după el nu rămîne decît o piatră de mormînt ( dacă are cine i-o pune), pe care are opi o năpădesc ploile, vînturile, È™i aducerile aminte, ori o cruce de lemn, putredă È™i părăsită, peste care din vreme-n vreme, se urinează cîte-un câîne hoinar. чi dacă mai sunt dintre acei, care cred că se poate de trăit o viață în plăcerile minciunii È™i falsului, ocrotiÈ›i de unele servici speciale ale statului, mai devreme sau mai tîrziu totuna urmează descoperirea tuturor nedreptăților,în judecata generaÈ›iilor.Dar atunci s-ar putea sa păcatele lor să le plătească, ferit-a sfîntul,nepoÈ›ii. Sunt mîndru că în locul generaÈ›iei noastre vine alta mai energică, mai realistă, mai optimistă.Deci, nouă ne-a rămas doar să ne pocăim într-un oarecare fel, pentru a lăsa mai multă lumină È™i căldură în urmă. чi s-ar putea ca ora pocăinÈ›ei să fie deja trecută de miezul nopÈ›ii. Cineva încă ne mai aude, ne mai doreÈ™te să ne-asculte păsul. Involuntar, deschid geamurile casei noastre È™i vă chem, oameni. OpriÈ›i jazzul deÈ™ertăciunilor lumeÈ™ti È™i identificaÈ›i ora regăsirii de sine, ora împăcării È™i pocăinÈ›ei. Astfel nu se poate, oameni, pe care vă iubesc. Doar suntem nevoiÈ›i să murim destoinic, mîndri,.. tot oameni! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy