Unirea din inima noastră


Din cele mai profunde și sincere trăiri mă alătur tuturor celor care iubesc neamul românesc; prin noi și înaintașii noștri se poate ridica spre cer lumina ca o sacră rugă. Evocarea strămoșilor ne întărește inima și țara.

Ștefan cel Mare și Sfânt alături de Mihai Viteazu formează o "axă verticală a lumii noastre românești", iar Vlad Þepeș alături de Alexandru Ioan Cuza au cumpănit balanța dreptății și ordinii, împreună constituind o adevărată cruce a neamului.

Poate vom înțelege, dacă vom fi îngăduitori, că așa cum Valahia este anagrama Havilei biblice, și anumite nume au fost rostite de la începutul începutului...

Soarele neamului Mușatinilor, Ștefan cel Mare și Sfânt, are un nume pe care îl putem înțelege astfel: STE(a)-FAN, (stea=astru în română, în engleză star și în germană stern; în Mesopotamia Ishtar era zeița cerului, fiind identificată cu planeta Venus - de aici iubitor (fan) de lumină sau al lui Dumnezeu). O altă variantă posibilă: dacă fan, fonetic, provine de la van (care în limbile ariene înseamnă în sine), atunci Ștefan înseamnă "cu lumină în sine" - de aici "cu Dumnezeu în sine". Aceasta i-a conferit atâta credință și dăruire față de Dumnezeu și neamul său. A fost sacralizat încă din viață, biserica catolică decernându-i (unui ortodox) distincția ATHLETA CHRISTI. Dacă luăm în cosiderație unele afirmații prin care sumerienii își au originea în zona Carpato-Dunăreană, atunci vechimea acestui nume, și spațiul în care a evoluat, este mare.

Vlad vine de la vlădică, care înseamnă stăpân, vladnic=puternic și a vlădui= a stăpâni; în irlandeză Gladis are legături cu englezescul glad=încântător și glade=luminiș (adică persoană luminoasă, încântătoare), dar și cu numele voievodului Glad (ce s-a opus invadatorilor alături de Gelu și Menumorut). Þepeș este asemănător țărușului folosit ca sprijin și pentru delimitarea unui teren; se aseamănă și cu axul unei balanțe - de aici sensul său de stabilitate, de fixare a unor limite sau legi.

Mihai sau Mihail, sau Mikael, este cunoscut ca nume de arhanghel, luptător pentru dreptate. Mi vine de la Min, Minos, Manu, man, men sau Minerva (ce înseamnă inteligență, gândire - atăt în limbile europene, sanscrită cât și în Egiptul antic, unde era zeul Min; ha sau ka este asemănător adverbului ca, iar pronumele i sau El aparține doar limbilor europene și are sensul de "Dumnezeu". Deci Mihai= "Cel cu inteligența ca și a Lui Dumnezeu".

Alexandru Ioan Cuza, "adună" în numele său întreaga noastră istorie, a neamului trac din care s-au evidențiat fie geții (despre care Herodot știa că sunt "cei mai viteji și mai drepți dintre traci"), fie macedonenii sau aromânii (prin Alexandru cel Mare - discipol al lui Aristotel care odată ajuns în Egipt se va iniția precum a făcut-o și Moise, și al cărui nume înseamnă Ales în X - misterele - lui AN, zeul suprem la sumerieni, și dru, de la druid - adică preot).

Ioan sau IO-AN este chintesența atâtor simboluri încât în istorie a dat numele celui mai iubit dintre apostoli, autorul celei mai strălucite Evanghelii. Este numele mitic pentru neamul ionienilor, plecați (la începutul mileniului II îHr.) din nordul Peninsulei Balcanice, dar și a zeului Hyperion, ca tată a soarelui și lunii (Helios și Selena), dar și pe a zeului suprem An, iar la latini Ianus este zeul începuturilor, al porților (fie închise=pacea, fie deschise=războiul). De la Ioan, Ianus și Ianuaria (zeița celtică a darurilor) provine și numele primei luni a anului - ianuarie, moment al începutului plin de daruri... ce pot rodi... Cuza, adică "cu za", sau legătură, este numele ce a pecetluit unirea într-o singură țară a românilor de pe malurile Milcovului.

La toate acestea se poate adăuga înțelesul cuvintelor Unire, Univers și Unitate. Uni-Re în engleză se scrie Union, adică Uni-On. On și Re sunt numele sub care este cunoscut zeul unic On al egiptenilor, pomenit și în Biblie.

Poate, prin acestea, se poate înțelege vechimea monoteismului și al termenului "unire", în sine... Uni-re sau Uni-On poate însemna "Unu-i în Unu", așa cum Un-(î)i-vers înseamnă că "unu-I versul, adică unu-I Dumnezeu"; acest adevăr îl găsim și la Ioan în Evanghelia sa când afirmă "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu".

Națiunea română s-a unit pe 24 ianuarie 1859 sub semnul Vărsătorului, semn de aer care poartă un nume care seamănă fonetic cu vers-vărs, iar Tor sau Thor este fiul lui Odin la nordici (iar tor desemnează un corp geometric obținut prin rotirea unui cerc, dar este și rădăcina verbului a toarce). A vărsa este un proces. Simbolul zodiei este reprezentat de două linii paralele șerpuite, precum valurile; aerul este tot un fluid. Prin "vărsarea fluidului divin" s-ar putea face purificarea sufletească, ce ar putea transforma destinul patriei ridicându-l spre acea strălucire spirituală despre care a scris și Nostradamus: "A fost și va fi strălucitoare." Pe aceeași axă cu Vărsătorul se află zodia Leului, a focului creator în domeniul artelor și a nobleței sufletești; zodiile sunt în armonie, căci aerul întreține focul... Poate toate acestea sunt doar basme...


Ce ne împedică să devenim mai buni, mai uniți, mai conștienți de faptul că de noi și gândurile noastre depinde înălțarea patriei noastre spre idealurile cele mai înalte, care sunt plăcute și parte integrantă din Dumnezeu?...

Culorile de bază ale luminii sunt roșu, galben și albastru. Numai prin unire ele pot reface lumina albă dăruită de Dumnezeu, care picurându-ne în suflet să ne umple de bucurie. Unirea e în noi.