Stevenson observă că există o virtute fără de care toate celelalte sînt inutile; această virtute este farmecul. Lungile veacuri ale literaturii ne oferă autori mult mai complecsi si imaginativi decît Wilde; nici unul, însă, nu este mai fermecător. Asa era cînd stătea de vorbă cu ceilalti, asa a fost în prietenie, asa a fost în anii de bucurii ca si în anii de restriste. Asa continuă să fie în fiecare rînd pe care l-a trasat cu pana lui. Mai mult decît confratii săi, Oscar Wilde a fost un homo ludens. S-a jucat cu teatrul; Importanta de a fi Ernest sau, cum a tradus-o Alfonso Reyes, Importanta de a fi onest, este singura piesă din lume care are gust de sampanie. S-a jucat cu poezia; Sfinxul, neatins de patetism, este de o mare ingeniozitate pur verbală. Cu aceleasi rezultate fericite s-a jucat cu eseul si dialogul. S-a jucat si cu romanul; Dorian Gray este o variantă decorativă executată pe tema din Jekyll si Hyde. S-a jucat în mod tragic cu destinul; a initiat un proces pe care îl stia dinainte pierdut si care avea să-l ducă la închisoare si să-i atragă dezonoarea. În exilul său voluntar i-a spus lui Gide că voise să cunoască "cealaltă parte a grădinii". Nu vom sti niciodată ce comentariu i-ar fi inspirat Ulysses al lui Joyce. Oscar Wilde s-a născut la Dublin în 1854. A murit la Hôtel d'Alsace, la Paris, în anul 1900. Opera lui nu s-a învechit; ar fi putut fi scrisă azi dimineată.