1.Simt nesimțirea în convulsiile nerușinării cum interferează cu bunul simț și bunăvoința.

2.Cred în superstiții ca valoare ocultă și în adevăr ca valoare a raționamentului deductiv.

3.Ideile regenerează materia spiritului, inoculând deliciile gnozelor în cunoaștere.

4.Abstractul se unește cu absurdul și generează o policromie disonantă a stărilor, pe când logica sapa la rădăcina adevărului si descopera o eufonie de sensuri originale.

5.Substanța propriei ființe își diluează individualitatea dacă organele sociale sunt traumatizate de specificitate.

6.Cultura este singura sursă certă a unei bucurii permanente.

7.Întunericul scormone în carnea luminii cu ghearele minciunii și din incizii iese la iveală adevărul.

8.Periplul prin labirintul cunoașterii are ca efect o mișcare sinusoidală a dezvoltării în jurul dreptei progresului.

9.Animalul îndoielii își arată colții înlăuntrul nostru către îngerul credinței cu aripi de poet, în timp ce heruvimul tăriei de sine luptă cu bestiile perversiunilor.

10.Spaima și aprehensiunea inexplicabile pot fi combătute cu panaceul curajului nimbat de încrederea în eul propriu – centru unificator al avânturilor și voinței -.