Motto
„Unde au dispărut căile speranței
În care noapte, în fundul cărei gropi ?”
M.Sardou



Academicianul, profesorul, omul deosebit care a fost Nicolae Cajal nu mai este printre noi. A fost un om cu totul și cu totul special- un creator de școală, un călăuzitor pentru multe generații de cercetători și medici. Nicolae Cajal afost un om deosebit de curajos care a străbătut un secol extrem de frământat, mai ales pentruetnia din care făcea parte. Cuvintele sunt prea seci pentru a-l putea descrie, pentru a-l putea omagia la adevărata sa valoare. Voi încerca să arăt ce a fost pentru mine- a fost o minune –dacă se poate spune așa. Aveam nevoie de personalitatea domniei sale în comisia de susținere a doctoratului meu. Eram un nimeni, un necunoscut, am avut bucuria să mă primească, să mă asculte, să accepte. Fără nici un fel de probleme, fără să ezite în vre-un fel. Cu mine, extrem de speriat în acel moment a fost de o extraordinară amabilitate.
A fost un om deosebit, un mare savant și profesor.

Atâta timp cât, fricoși, noi pădurea neagră și deasă încă o mai străbatem
Atâta timp cât un dumnezeu din cer se va mai interesa de noi
Întrebându-ne din când în când dacă ne e bine
Atâta timp cât va mai fi o lumină-n fereastră
Și o durere înăbușită, un plâns reprimat
Noi nu vă vom uita
Noi nu vă vom uita

Odihnească-se în Pace! Dumnezeul nostru, al tuturor îl va lua în mod sigur alături, pentru că un doctor de oameni nu strică niciodată.