As vrea sa stiu daca existi, daca inca mai existi, asa um te-am cunoscut intr-o seara plumburie, fara perdelele meschine ale prostitutiei sufletesti. Atat de simpla, incat ma durea simplitatea ta, ma ameteau jocurile infantile care ma ademeneau, si mi se parea periculos fiecare gest de-al tau. Fiecare pagina a orei, pe care o intorceam era necunoscuta, incitanta, potrivita perfect in desisul serii ce urma sa-mi atace singuratatea. Si te uram atat de mult, cu fiecare pas pecare-l faceai in fiinta mea. Nu eram pregatit pentru tine. Niciodata nu am fost. Erau doar ore supuse durerii, ore cromatice, in care visele erau simple dorinte, erau visele mele satanice. Erai trecutul gandurilor mele, stapana inimilor nefinisate...iar inima mea, inima mea...n-am mai vazut-o pana atunci. Probabil era ascunsa in talpa care ma durea; eu calcam tot mai aproape de tine, iar calcaiul se rupea cu fiecare cuvant stors din impotenta mea psihica...
Acum schiopatez...sunt martirul visurilor tale.