Undeva departe un cântec neînțeles
descântă troiene
daruri de iarnă și flori
pentru o doamnă frumoasă

să nu te mire iarna
când lumânările se aprind singure
efemeride ale unui jurnal nedesăvârșit
oglindind luna în creștere

cerșetorul scrie cu sos pe pămant
un cântec de trecere
despărțind în silabe
ipostazele ființei

aceste bucate amare
în versuri șapte
sărutul moirei