Caracterul vieții monosilabice în
chipul cel mai elocvent, în ciuda
uneii evlavii, a fost resimțit de toți.
Cele mai necunoscute particule
Sufletești se găsesc în necontenită
mișcare, umbre pe verande, pe umeri
pe buze.
Atât și ar fi destul. Atâta cerneală scursă
nu face decât să sporească eroul tragic
printr-o bizară restrângere a condiției
indispensabile trecute sub tăcere.
Atât și ar fi destul… tăcerea generează
tăcere prin propria mișcare de
rotație.