Așa cum am promis, voi vorbi, în continuare, despre un altfel de comentariu literar și anume, comentariul pe la colțuri.
Stați! Nu întrebați nimic, vă spun eu, care e legătura între sula cizmarului si prefectură: dacă o analiză literară e un exercițiu al minții, atunci un comentariu pe la colțuri e un exercițiu al limbii.
Păi nu?! Păi da!
Chestia de mai sus nu e concepută de mine, ci de un unknown artist, adică, în traducere libera, artist înțelept popular și necunoscut. Acestea fiind spuse, va trebui să știți, ce condiții trebuiesc îndeplinite pentru realizarea unui comentariu de bună calitate ( cu bătaie lungă și de cap).
În primul rând, sunt necesare colțurile. Unii indivizi sunt avantajați din naștere, adică, apar pe lume, cu colțurile gata făcute: cei cu capul pătrat. Alții, devin avantajați în timp, cu ajutorul unora și altora, în sensul că li se face capul pătrat. Iar alții (și aici intră majoritatea) trebuie să improvizeze .A nu se confunda colțurile cu colții. Sunt si indivizi cu colți, dar aceștia, în general, intră in textele literare și mai puțin în comentarii, iar atunci când se comentează despre ei, se face scuipând în sân. Oricum, indivizii despre care se va vorbi în comentariile pe la colțuri sunt, fără excepție, încolțiți.
Datorită tehnicii avansate, acum exista și colțurile virtuale (în număr de patru, că atâtea am numărat eu în fereastra Yahoo! Messenger-ului). Dacă n-am numărat bine, e, pentru că mă grăbeam, să nu le pierd pe-ale altora. Colțurile, adică. Necesitatea următoare este subiectul. Și subiecții.
Subiectul este o parte de propoziție exprimată printr-o parte de vorbire (gură, limbă, tastatură).
Subiecții sunt părți organice dintr-un subiect mai mare, exprimat printr-un substantiv (uneori comun, alteori străin) numit lume.
Subiectul este despre ce se vorbește în comentarii.
Subiecții sunt despre cine se vorbește în comentarii. Subiecții au subdiviziuni, cu multiple funcții, numite organe. Organele sunt descrise pe larg sau strâmt în comentarii.
Mai exista si partea de propoziție numita predicat.
Predicatul este doar pentru a lovi subiecții in cap cu el.
Bine și sănătos.
Întotdeauna, subiecții trebuie sa suporte asupra lor o acțiune de lubrefiere, adică ungere cu diverse alifii, cu toate, dacă se poate, provenite din producția proprie a comentatorului, pentru a putea încăpea mai bine în gura aceluiași comentator. Dacă nu încap unși, atunci pot fi făcuți bucățele sau harcea-parcea, în funcție de imaginația unuia sau altuia dintre comentatori.
A nu se confunda ungerea cu unghiurile si unghiile.
Unghiul e o maaare figura, de origine latina, zisă (ea, figura) angulus și e obligatoriu sa fie obtuz (zis el, unghiul). Face parte din decor.
Unghiile sunt subdiviziuni organice ale subiecților și sunt necesare acestora din urmă, după aflarea comentariilor, pentru a fi băgate în gât ( aici puteți opta pentru diateza activă sau reflexivă a acțiunii). De ce în gât și nu pe gât, asta puteți deduce și singuri, că, încep să mă enervez! Pai, cât, să vă mai dădăcesc?!

Va continua! ( pe la colțuri!)