Miercuri e-o zi splendidă pentru plâns
Din același motiv pentru care e și joi
O zi de nebunie
Să vin acasă târându-mă obtuz
Căutând noi unghiuri prin care să scap
Legându-mă de scaune
Turnând zahăr peste trandafiri
Doar, doar o să învie
Miercuri e o zi cu toate culorile
De la durere până la râsul acela verde crud
De la minimal până la majuscule
De la disperare până la sunetul salvator al vocilor.


Sunt zile care au rezonanțe profetice
frivole la început, apoi din ce în ce mai apăsătoare
chiar după ce-au trecut mă fac să cad.