Si vine Primăvara... Vineee! Simt deja vazduhul mirosind a verde crud... Nici n-ai crede că dincolo de distantele pe care nu le mai parcurg, ca dincolo de lacrimile pe care nici nu le mai plang, imi doresc cumplit Primăvara asta pentru tine... Stiu cată nevoie ai de ea... Las să-mi fie Primăvara asta ultima faptă bună, ultimul dar pe care mi-l permit să ti-l fac...
Sunt drumul pe care se aude tropotind Primăvara, drumul pe care eu nu mai am cum să-l străbat... Sunt drumul pe care nici tu nu ai voie să păsesti...
Ai insă dreptul să deschizi bratele larg, să primesti Primăvara asta zambind si să pleci mai departe către vară lăsand iarna acelor lacrimi inghetate acelui "A fost o data", către care alunec... Altfel de iarnă, altfel de ger... Nu-ti face griji, cumva, poate intr-o ploaie de mai iti voi trimite si uitarea... parfumul crinilor iti va fi singura amintire, si asta trecătoare, despre albul vesmintelor mele...
Deschide fereastra, vineee Primăvara!