Lung mai priveghează candela străbună
A amintirii fetei pe fruntea mea stăpână.
Ceasornicul nu pare a bate ora șapte
Când umbra ei soioasă cufundă-se în noapte
Și-odată cu aceasta un trepidant ecou…
Luceferi scânteiază cu pocnet de An Nou.
Nu dor durerile, dor perinile ei
În ceafă-mi sunt lipite suflările de lei…
Nu dor nimic cum dor cuvinte-mbrobodite
Cu virgule și semne pe gânduri siluite
Nu dor dureri cum dor fragmentele pleșuve
De promisiuni topite cu măiestrie-n cuve.
Nimic nu dor mai mult decât clipe scurgând lent
Un trup fraged de-iubire în plasă, în torent.
Aștept o veste scrisă cu litere de aur
Să nu sune asemeni sonetelor de graur,
O înștiințare care fidel să te suplinească
Dovadă că mai mi-ești o mană cerească.