mă dezlipesc de viata
si ea de mine

cheia ruginita din poarta nu mai scoate sunete
printre ultimele sipci ma strecor
sa-mi cumpar o piine si ceva salam

stomacul
atit
stomacul mai bate
da semne de neliniste
in serile in care pisica ma viziteaza prin gaura din usa
jucindu-se cu fulgii unui pui cazut din cuibul prea mic
de sub streasina prea veche

din cind in cind
atit
din cind in cind
o piine si ceva salam

ma plimb
atit
pe tavanul crapat
printre firele de paianjen si el obosit
in lipsa de muste se leagana prin praf
stiindu-se in siguranta in lipsa de lumina

ne-au taiat curentul
si asta a fost o fapta buna
curent, piine si ceva salam
acum e bine
atit
ca atunci
cind mama agata seara cheia de la poarta sus
intr-un cui ruginit
de culoarea vesniciei

ma dezlipesc de viata
cind seara imi agat privirea de tavanul
care pare ca se va deschide
imi va scutura trecutul de culoarea vesniciei

in poala
si
piinea si salamul tin de cald
atit
cred ca mai avem un viitor
cita vreme
pisica prinde pasari si paianjenii imbatrinesc
mai repede decit mine