Nimic nu era mai voluptos
decât valul acela poznaș
care ne lovea tâmplele înaintea zorilor
ni se spunea că suntem ca doi copii
că nici valul nu era alceva decât vraja trecută
alintatoare vrajă
trecătoare
între noi,

zorile se izbeau (ca un) atlantic
de tâmplele noastre

zâmbetul tău doar
mă urmărea mereu

eram în fața mării
eram în sufletul tău