Te am intalnit din nou, pe tine, ceea mai veche prietena a mea.As vrea sa-ti spun o atat de multe, dar ce pot sa-ti spun tie, care-mi ingropi speranta, tot mai adanc, de fiecara data cand apare, tot mai adanc...De fapt cred ca esti cel mai apropiat, perfid dusman al meu! De ai fi numai al meu. Privesc cu teama in jurul meu, si te vad alaturi de foarte multi, parca ai fi omniprezent. Esti generat de complexe, minciuna, tradare, acestea trec, apoi apari tu, si ramai. Nu mai cred in nimeni, de ce as crede in tine?
Pentru ca imi arunci in fata realitatea, pentru ca poate ne place sa fim singuri, dar urlam de singuratate, pentru a fi compatimiti probabil, altfel poate am actiona, dar nu , tu nu vrei asta , ar insemna sa dispari, sa uite lumea de tine.
Sti ceva, cred ca imi iau Adio de la tine. Asa ca sper sa nu te intalnesc nici in cele mai rele cosmare ale mele...