ai greșit tasta. nu. ai greșit viața, ai greșit strada, calea, ai greșit labirintul și ai greșit iluzia. dar ai apăsat un buton care a declanșat un mecanism infernal. te–ai trezit alunecând în viața altcuiva, dormind în patul altcuiva, făcând baie în pielea lui fără să te mai poți trezi în pielea ta vreodată. într-o goană teribilă ca a unui tren de mare viteză și fără nici o stație îți vezi propriul “eu” călătorind în celălalt sens. îi faci semne tot mai disperate, dar el trece nepăsător lăsându-te în drumul tău impropriu, în coșmarul primei intenții să apeși în disperare tot o altă tastă, o altă pedală de care de fapt nu mai depinde nici o comandă. undeva un pilot automat râde singur cu râsul lui virtual sau metalic încercând să-ți demonstreze că nu, nu este nici o farsă. ești doar un fraier care a mizat totul pe o singură tastă. se mai întâmplă...