Sărut ,
mâna morții-
păcatele altora risipindu-se în ființa mea
plecându-mă,
dezordinii viselor deșarte,
departe de acestă lume,
pândită-n colțuri
de îngeri căzuți
ai nefirescului.
Mă scriu cu sânge
fiecare victorie
mă părăsesc
din când în când
mă rețin
în mormântul vieții
mă chem
strigându-mi copilul
auzindu-mă că trăiesc.