ningea intens pentru că eu mă temeam
de catedrala din ulm, de munți și de lacuri
de veneția mă temeam și de apele ei cu gondole,
până și de porumbeii uscați mă temeam

mă temeam de rochiile mele prea lungi și dreptunghiulare

(de ce motanul încălțat a vânat iepuri?)

mă temeam că rujul culoarea alunei se va șterge în adâncul vreunui sărut
pe genele permeabil de negre și de frumoase

ningea pentru că eu mă temeam că lumea e incredibil de bogată

(de ce s-a înțepat prințesa mo?)

mă temeam de norii pufoși care mă îmbiau înspre tine
și de paznicul de la aeroport

(și de fenomene meteo necunoscute, cum ar fi această zăpadă nedumerită
de lipsa săniilor îmblănite)


cel mai mult mă temeam
că tu o să poți să mă iubești la cusăturile inestetice trecute în realitatea plăpândă a clipei

(prin țepii mici și reci prințul cum a găsit-o?)


știi?
mă tem că o să trebuiască să mă nasc din nou într-o iarnă
imaginară doar pentru că mă tem