...1989...1877...1601...101...
Rănit omul urca scările
Una, două, trei
Patruzeci și nouă de trepte
Sodat, solda... trebuie să se soldeze o dată
144.000 de lei urlau în savană
FIARA MEA VREA VODCÃ
CE VREA FIARA TA?
FIARA MEA VREA IUBRIE
Școala națională de poezie
E scump?
Aiurea, cățiva euro, câțiva dolari
Subvenție europeană.
Culturală?
Rambursabilă
IONESCO, BRANCUSI, hocus –pocus: CIORAN,
Pe culmile disperării
Pe un picior de plai
Pe-o gură de rai
Din plin, din prea plin
A început să curgă
Piatra de zăpadă a mieilor
De ce mori signiore?, l-am întrebat
El a hohotit din sprânceană
Bei o vodcă?
Beau.
Și zeul și daimonul zbierau:
Dă-I afară!
Ia mătura și rade-I!
Nu pot.
Nu poți???
Mi-e iubire.
De cine?...De ea (?)...de ei (?)...de tine(?)
De Toth, de Math și de Ra.

1933- ÃŽNGERUL A STRIGAT
1983- ÃŽNGERUL L-A STRIGAT
Si blând, albastru, ușor mormâind
Ursul polar a plecat
Cuvânt în țara Cuvântului.