Dualitate

Statea in fata oglinzii,
pe scaunul cu spatar inalt,
in pozitia lui de imperator
mandru si constient
de ceea ce este
si ce are putere sa faca.
Il privea pe cel din spatele
bucatii de geam argintat
care il studia la randul sau,
cu ochii blajini,
cu umerii adusi
ca de povara timpului,
asezat pe taburetul modest
in timp ce din piept,
ii tasneau
raze de blandete si dragoste.
Se uita si el
spre propriul piept,
dar umbra era prea deasa
si nu se vedea decat
scaunul cu spatar inalt
din fata oglinzii.