am îndoit două destine la capătul scărilor
un deceniu al doilea al nouzecișinouălea
rămâi în versete în pagina ta
afla-vei în drumuri cum să-ți asculți potopul
și cum uneori pâinea înseamnă a zecea parte
din viața pierdutului




altă credință fără de moarte și fără de viața de-acum
nimeni nu mai poate citi prin inelul cerului
ard clopotnițele altor biserici în care mâinile
își roagă șoptit adâncul rădăcinilor
când calci întoarcerea fără pustiu începutul
de la aminte la sămânță învie



poemul acesta se scrie atât cât poate fi citit
am îndoit două destine la capătul fără rime
poezia nu se poate îndoi de tine
decât în trei






Foto: Aurora boreala în negativ violet