Poate eram păpușa bolnavă din visele tale
Cu falsul pretext de-a zbura îmi diagnosticam stările nevrotice

Nu, povestea noastră la un moment dat se oprise la o răscruce
Dincolo drumul nu se mai vedea, dincoace deșert
Dar îmi zâmbeai cu același farmec de Casanova închipuit
În fond, iată, fantezia era lângă tine
N-o ucideai și nici n-o lăsai să respire
La fel făceam și eu
învăluind decorul cu una din întâlnirile noastre preferate

Ești ceea ce vreau, nimic mai mult, nimic mai puțin

Doar îi dădeai în fiecare zi ceva din tine
de preferință nedureros
Așa a devenit ea carne din carnea ta și sânge din sângele tău.