Privesc acum in gol....in golul in care trebuia sa te afli tu...dar tu..tu nu eshti aici, iar vidul este singurul care ramane alaturi de mine, ma imbraca in cele mai frumoase shi subtile nuantze ale sale...
Incearca sa ma convinga sa nu ma mai gandesc la tine...dar nu reusheshte..pentru ca numai gratzie tzie se afla el aici,langa mine...
Ash vrea sa il gonesc, dar nu pot...ash vrea sa nu mai incerc sa te apropii percum un luceafar bland...dar gandul la tine nu e bland..e cat se poate de aspru...de viu...
E atat de viu vum e luna cand ma priveshte timid...ca stelele care incearca sa fure lumina...ca soarele care nu mai reusheshte sa ma incalzeasca...
ca fantana aceea datatoare de apa....de viatza...de bine...de rau...atat de plina de viatza precum viatza insashi...
Priveam fulgii cum danseaza in parul meu...cum curg neincetat din cerul plumburiu....la fel de plumburiu ca shi pamantul...incerc sa descifrez unde incepe pamantul shi unde se termina cerul...dar nu reushesc...poate au un ecou in mine...
Poate din cauza ca numai ochii tai sunt in mine....din cauza ca altceva nu vad...nu simt...nu aud...doar pe tine...shi nu pot sa te gonesc din mine...
Dar..oare vreau...?...
Sunt singura...shi am construit fortaretze in jurul meu...oare tu vei reshi sa intri?...oare voi reushi sa cobor podul peste acel abis care ma inconjoara?...sau eu sunt cea care va pashi in neant....