Cel care mă poate aștepta dezgolit de teamă;
Cel care nu-mi ridică stavilă bucuriei;
Cel care împarte cu mine cana lui de tristețe,
Sau aleargă în calea mea când farfuria i se umple de fericire;
Cel care îmi pune șalul răbdării pe umeri,
Când sunt hăituită de realitate;
Cel care nu se rușinează să-i văd lacrima,
Când îi e dor sau îl doare;
Cel care are curajul să lupte
Pentru sine sau pentru cei triști,
Găsind o vorbă bună pentru toate situațiile delicate;
Cel care știe că întunericul e alungat de o scânteie,
Dar că noi suntem flăcări;
Cel care nu se teme niciodată că mă poate pierde,
Fiindcă mă simte mereu în preajmă,
Și nu leagă pe nimeni de el- deci nici pe mine,
Prețuind Libertatea,
Acela,
numai acela,
daca-l vedeți,

E Prietenul meu.