surplusul vorbelor le-ai atârnat
de ușa dulapului ca pe un umeraș
cu haine pregătite în fugă
pentru drum
doar lumina împachetată
între pleoapele abia deschise
pâlpâie obscur
în cameră un labirint
de vise neterminate
așteaptă clipa prin care
te strecori în zi

durerea se curbează și
zgârâie înăuntru
dar nu spun nimic
în jurul meu multă liniște
și un tic-tac obosit...

dimineața se agită în mine și
nicio altă chestie
care
să mă facă
să-ți răspund la salut

poate într-o altă zi...