fuseseră 24 de ore consecutive destul de simple
o catifea mi-acoperise cadranul ceasului și am orbecăit cu plăcere printre cetățenii
strâns legați de unul de altul ca x și x1
la periferia zilei erau adunați mai mulți protestatari
am plescăit mulțumit
Uite că se poate
și am zâmbit condescendent
toți acei cetățeni ai planetei stăteau arcuiți pe scaune de plastic
ca niște râme în cârlige
și ascultau discursurile
toți bâzâiau ca niște țânțari politicoși
adică oratorii
m-am recunoscut imediat în tipul slab care dădea din mâini ca un hitlerist rămas fără mauser
rosteam ceva plat, destul de vulgar cu accente revoluționare
Revolta e gratis, e cea care a rămas pe fundul cutiei Pandorei
Speranța nu există, nici Sparta nu există
Nici Tatăl vostru nu există
Numai noi, aici, unii cu alții, așa cum ne-am găsit prima dată pe planeta asta
Care a uitat să oprească la stația peco să mai facă plinul
Așa ceva e inadmisibil, nu avem nevoie de marșul ăsta prin univers
Ordon planetei să se oprească acum și aici
Sau să ne dea banii pe bilete înapoi
Asta e bătaie de joc pe timpul nostru.
aplauze, fluierături etc

iar timpul ca un somn gras
stătea ascuns prin bălăriile din jur așteptând ca râmele din cârlige să-și umfle vezicile urinare cu bere