În ochi aș vrea să-ți citesc gândurile nestrecurate de rațiune, simțirile nelămurite de timp, cuvintele neșoptite de nopți tăcute printre gene încărcate de mister…
Aș vrea să-ți cunosc toate colțurile trupului, toate ungherele minții, să-ți desfac toate lacătele inimii, să pătrund în toate secretele ce-ți șiroiesc pe buze ca sângele prin vene, să alerg pe aleile străjuite de clipele când nu sunt cu tine, să culeg frunzele uscate presărate printre amintirile tale, să dărâm oamenii de zăpadă și castelele de nisip pe care le-ai construit fără să mă ții de mână, să mă stropesc de lacrimi călcând în bălțile adunate pe lângă trotuarul sufletului…
Lasă-mă să cred ca nu suntem, că lumea asta de plastic ce încă nu a fost reciclat nu-i pentru noi decât punctul de lansare spre steaua echilibrului perfect, spre tărâmul negânditelor viselor împlinite …