au trecut doar câțiva ani, trupul nu simte
e ca o magazie de lemne în care copiii ascund
obiecte mici prin lăzi grele din fier

nici dragostea asta nu prinde mâzgă, încuiată și ea
printre alte nimicuri
dar există pericolul să scapere vreun puști un chibrit
iar incendiul să facă totul scrum
într-o noapte

a doua zi cei dragi vor strânge resturile, vor găsi
o rotiță, un bănuț topit, un inel fără chei, pietricele
și nimeni nu va plânge pe nimeni