O căutam cu lumânarea. Mai ales vara. Mă țineau în curte. Îi anunțam că trec pe la ei, ca să bem o bere, să mâncăm alune, să fumăm mult, excesiv, dar confidențial.

...
Repet, e o măsură voluntară cerută de Primul-ministru, repet, avem atâtea pe cap, multe fire de păr și mai suntem și în pragul depășirii pragului caniculei, asta ca să nu spun că m-am înregistrat a fi având caracteristici tropicale (zău așa!): firmitas, utilitas, venatus – în context vitruvian, fapt ce mă face să reclam că șurubul lui Arhimede, să zicem, alegând la întâmplare, e făcut de un melc, fără rațiuni practice și că melcul a purtat “la viața lui” de toate: cămașă, cravată, păr lung, pantaloni, barbă și mustăți (de stânga și de dreapta, simetric!) și hai!, că dacă mai fumăm una ne depășim ignoranța. E posibil. Orice.

...
Mă-ntorceam acasă ca lovit de dambla. Mă-nchipuiam finanțator. Făceam opere de binefacere normale, fără rețineri. Eram tentat să mă rad în cap. Abuziv.

...
Doamne, dar mă presa! Ședea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru pe capul meu cu oferte variate. Eram montat. Sau, cum să spun ...