ne-nvecinăm cu vremea
numai preț de câteva întrebări
dihania zorilor
nu ne mai îngăduie emoții
avem atâtea memorii
câte întâmplări ne-au ales
să le naștem
apoi să le murim

nu îmi mai este dor
să am răni de aceeași culoare
cu tine
ți-am lăsat toate cuvintele
în povestea aceea
în care văruiam soarele
cu inimile noastre