noaptea se face pâlnie
luna gură flămândă
privesc cum se duc orele
pâș pâș din pat
spiriduși săpând în carne
furând celulă cu celulă
și amintirea mâinii tale
astupându-mi trupul cu lut

de la o vreme
pielea miroase a iarbă cosită
sângele a struguri copți


ai plecat vara
un călugăr lepădându-și biserica
luând în spate lumea ca un clopot
și am rămas o limbă mută