existența ta este construită după legi imuabile
eu mereu vreau ceea ce tu declari imposibil

arunc înspre tine cu suflet mărunt făcut țărâna
primesc înapoi tot țărână

în pribegie
nu mai mi se pare nimic important de comunicat

îmi trebuie o inimă nouă
un pachet nou de amintiri
visez o revoluție dar studiez detașarea
în pregătire mi-am părăsit prietenii
și nici nu mai dușmănesc pe nimeni
chiar dacă știu (cât de bine știu!) că, să nu îți mai pese, nu înseamnă iertare

cel mai anevoios este drumul în sus, înspre iubire
te lasă fără aer uneori
sleit, mereu pe punctul de a renunța
dar cum să renunți?
atracția spre înalt este mult prea puternică


plouă cu bebeluși rotunzi de pluș
o ploaie de toamnă
mă sprijin de umerii lor mici
ca să urc