mi-e dor de iarna primei zile, primei priviri, când tu stăteai în fața mea mirosind ca prima zăpadă, prima poveste... ce-mi zâmbea a dimineața Sfântului Nicolae, a daruri ce răsar din multa și simpla iubire... și-acest dor de dorință mult așteptată mă ninge cu minunea din tine, cu versuri plecate din inima unui trandafir alb. te îngân, cu sete de lumină divină. te îngân... cu rouă năvalnică, de stele din colind! doar așa sunt fericită!

2 octombrie 2009, 01:09