timpul meu e un șir de puncte
întrerupte de bocanci grei
pe urmele tale
clipele își cască guri duhnind a praf de pușcă
adun bucăți rămase între dinți
piesele unui puzzle fără sfârșit
schijele săruturilor înfipte în carne
ale cui au fost mâinile astea
ai cui sunt morții ăștia
de unde a venit dragostea
ca un tren plin cu soldați
tu trecând în viteză prin ei
impactul
descarcerarea din sângele contorsionat

pe pat ies maci ca niște aburi roșii
prin cearșafuri singurătatea
animal cu sânge rece
mă aruncă în paharul cu absint
mă soarbe prin venă
și mă vomită cu toate gurile

poveștile ard la 40 de grade
sar șotronul pe conturul tău de cretă
și port sticla asta
ca pe un corset care mă ține dreaptă

în piept mi se zbate o coadă de șopârlă