viața mea, acrobație pe sârmă, mă-ndeamnă să fug,
îi spun că nu pot
sunt prizonierul iubirii.
palmele tale, ochiuri de mătasea broaștei
mă lasă să merg pe ape, călcându-le, afundându-le
până la usturime, până la plictiseală, până la țărmul uitatelor datorii
pribegeam fugind de mirosuri
ura plutea, miros stătut, muced
am aflat că mirosul mă urma, eu eram mirosul,
mirosea a teamă și a disperare
rătăcindu-mi zilele, între o fugă și alta.

drepturile mele urlau
arătându-mă cu degetul: Impostorule! cui ne-ai lăsat?
cădeau urnele cu zgomot sec a promisiune
minciunile se revărsau pângărind aerul
și misteriile.
fi-va votul meu
șarpele ascuns printre frunzele toamnei
și teama voastră, călcâiul care-mi caută veninul
plătind cu aurul toamnelor
toate minciunile scuturate, purtate
și strivite pe alei.
dulce credulitate, așteaptă-mă,
castron de lapte cald
la talpa casei