Azi am citit mult mult de tot
Nu știu ce i-a apucat pe toți să scrie așa de bine
Se vede treaba că nimeni nu se gândește la timpul meu
La răbdarea mea de-a face față șuvoiului
Cuvinte care au dat buzna în sufletul meu ca o casă primitoare
Acum și el primenit cu toate nuanțele gândurile
Nebuniile farmecele zicerile acelora care m-au vizitat delicat
Fără să știe că au ajuns în cămăruța inimii mele
Este destul loc
Să cântăm un psalm împreună

Mă simt ca o sugativă pe care cerneala a rămas îmbibată pentru totdeauna

Toți aveau de spus câte ceva nimic la fel dar totul avea ceva comun
În mine ecourile înțelepciunii lor au lăsat ștampile

Pe masă am un curcubeu o lanternă o felicitare de 30 de ani
Alături voi toți zâmbiți ne înțelegem din pagini

Se pare că toamna asta nu mă voi mai cățăra în copaci
Voi culege roadele direct din oameni
Crizantemele nu vor muri niciodată

(17 nov. 2009)