dimineața mă spăl pe dinți îmi sărut iubitul
apoi îmi pun călușul cu o obișnuință insipidă
în acest timp iubitul meu se întoarce cu spatele
așa e politicos
își fixează privirea într-o botniță cam fixă
apoi mergem la cot nu ghicim nimic
ceasurile astea despart iubirea noastră în silabe
eu o despart în viaducte
omnivore
în curând rămânem fără cuvinte nu mai avem
cu ce să ne ținem în brațe
în drum câteva raze de amiază
amputate
și câte un hingher pentru fiecare țipăt
mimăm disperarea
de fapt ne dezgustă atâta sânge pe carosabil


(sau poate că

ceasurile astea despart plăgile în silabe
eu mă despart de iubitul meu
în felul ăsta alungit)

o femeie începe să plângă o dată cu noaptea nu știu
să-i închid ochii