casa neagră alunecă la somn
ascunde la subțiori ferestrele obosite
ochi gotici spre ochiul jar de cer
ne acoperă treptat ape
învolburate pe margini

ecouri între solzii șerpilor
pic
pic
ploaia se sparge în miliarde cristale
grădina în răvășiri
petale
frunze
vântul în așchii de fier tocite

nu mă crezi
secundele vor pulsa magic timpul
cu rotiri albastre
înamorări de mine

fum și scrumuri înapoi țigări
berea sorbită se reîntoarce-n pahare
vreo zece
căci pot
uite pot
a picta reluări
cu zâmbetul sub fruntea ta de orb

prăjesc vise în ulei de măsline
bag la cuptor întreaga bibliotecă
drept garnitură
servește măria ta și poftă bună

picior peste picior
cu pletele furtună
aștept
din moarte tot cunoaștem

m-aștept să o învingi