Începi a trăi în moarte.
Sfârșitul continuu.
într-o inchiziție în care
nu-și execută victimele,
însă le transformă în
ulcere veșnice.
În chin.
Chinul anulării noimelor.
Al nașterii golului,
produs fără întrerupere,
asediind și degradând.
O autoinchiziție.

Te duci și vii,
fără să păleci și fără să stai.
În perpetuă agitație,
în perpetuă macerare,
într-un rug fără mântuire,
fără scrum, care
incinerează și nu
mai termină de incinerat.

O pulverizare neîncetată...

Un suspin inconvertibil...

Zeii nu mai sunt,
gândirea a rămas.
Și este cu tine.
Cu destinul, odinioară.
E destin...