mai așteaptă înca cu pașii înapoi
copile drag, nu te naște azi...
mai așteapta un mileniu sau două
poate lumea pe care o vei găsi atunci
va fi prielnică curcubitaceelor noastre prostești

colacul de la pomană l-am dat la săraci
azi plouă cu noi din ceruri zdrobite cu pasteluri infiorătoare
mă trezesc în furtuna narpaznică a cuvintelor
strigându-i morții: Vin' de mă ia! Vină!
am obosit încercând să prind timpul de aripi!

mai așteapta încă cu pași mici de copil
iubito, paginile se șterg scriindu-le de-a-ndoaselea
dar timpul între noi nu mai vine, l-am pierdut printre oameni
nici urmă, nici trupul...
aici începe un joc ce nu își are ispită decât pentru noi...